Poezia Zilei Departe, dincolo de visul tău – Irina Lucia Mihalca

 În miez de noapte,
 întunericul te-nvăluie.
 Prin aburii uşori
 ce-ascund albeaţa lunii,
 şoapte tandre se-aud,
 gândurile dorm
 şi stelele sclipesc.
 
 În sunet pierdut de flaut,
 la înălţimi ameţitoare,
 fără bariere,
 ca-n dansul cocorilor
 cu aripile larg deschise,
 te-arunci printre astre.
 Totul e posibil, lumea din noi
 şi lumea de-acolo
 sunt, parcă, una şi-aceeaşi.
 Departe, inima îţi fuge
 să mă cuprindă.
 
 Dincolo de visul tău
 ai păşit să mă găseşti,
 văluri palide îţi bântuie teama,
 Dând deoparte
ramurile înflorite de prun,
 intri în grădina mea,
 Odată cu ultima speranţă,
 ca bambusul înălţat spre cer,
 între tăcere şi sunet
 apare mireasma prezenţei mele.
 Un murmur dulce pluteşte,
 între noi, în derivă
 - petale de azalee şi lotus - ...
 Simţi atingerea mea senină
 în timp ce ochii noştri
 se-ntâlnesc şi strălucesc?
 Cu lacrimi în ochi
 eşti copleşit
 de iubirea din mine,
 dincolo de tot ce ştiai că există,
 singurul semn e cel al tăcerii.
 E pentru prima dată când
 ai vrea să te pierzi,
 rămas în visul nostru!
 
 În zori, suav, şoptesc inimii tale:
 - E timpul să pleci!