Lumea poeziilor Marin Sorescu - Până la un punct

Până la un punct
Somnul e regenerare,
Dacă-l depășești –
E putrezire.

Dă-mi inapoi crinul,
Pe care-l țineam în mână
Și care, în bezna cea mai adânca,
Se deschidea,
Omorându-mi cu parfumul lui tare
Moartea, cea tematoare de esențe.
Moartea omorându-mi-o de tot,
Crinul,
Pe care-l tineam falnic în mână.

Dă-mi-l înapoi!
Visul meu se-ntinde după el
Ca o a treia mână.