Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:46 15 07 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Lumea poeziilor Adrian Păunescu – Lemn de foc (audio)

ro

29 Sep, 2014 00:00 2156 Marime text



Şi va veni o vreme, când toate se vor spune
Şi ce-i banalitate, va deveni minune,
Şi va urca iubirea la rangul ei cel mare
Şi am să vin la tine, să cad de pe picioare.

Şi ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Şi încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...

Şi când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma fireşte
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubeşte.

Şi tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezeşti deodată că te-nfăşori în frunze
Tu însăţi mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.

Şi n-ai să ştii probabil,
Prin crivăţul de sânge,
De ce se uită focul
În ochii tăi.. şi plânge...


Despre Adrian Păunescu

Născut în anul 1943, Adrian Păunescu a fost autor, critic literar, director de reviste, scriitor, traducător şi om politic. Potrivit Wikipedia, cea mai mare parte a copilăriei a petrecut-o la Bârca, judeţul Dolj. A absolvit Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova şi, ulterior, a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti.
Ca scriitor, a debutat în anul 1960, iar talentul său a fost remarcat şi apreciat de critici literari importanţi. În decursul carierei, Adrian Păunescu a scris peste 50 de cărţi, creaţiile sale fiind editate într-un tiraj record. În anul 1973, a început activitatea publicistică şi a condus revista „Flacăra". În cadrul Cenaclului Flacăra şi în pofida numeroaselor sancţionări aduse de puterea comunistă, Păunescu a încurajat şi promovat cultura de masă şi a inventat „generaţia în blugi" şi „muzica tânără".
În anul 2010, scriitorul s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, alături de Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu. „Va fi interesantă postumitatea mea. Scrisul meu se va despovăra de biografia autorului, în circulaţia lui printre oameni. Aş fi fost curios să ştiu totuşi ce iarbă va răsări, în timp, pe mormântul meu...”, mărturisea scriitorul.


Ti-a placut articolul?

Comentarii