Rădăcinile antice ale modernităţii

Cultura contemporanã pune foarte mult accent pe noutate. Profesorul Armand D'Angour de la Jesus College, Oxford, autor al unei cãrţi care încearcã sã arate relevanţa îmbinãrii dintre vechi şi nou în cadrul receptãrii civilizaţiei greceşti ("The Greeks and the New", Cambridge University Press, 2001), argumenteazã cã ar trebui sã avem o viziune mai echilibratã asupra antichitãţii , îndeosebi asupra Greciei clasice.

Noile mijloace media, noile tehnologii, noile politici sau servicii, noile mode...totul nou. Se pare cã lumea aceasta este devotatã noutãţii şi inovaţiei. Ceea ce nu este deloc nou este interesul şi entuziasmul, precum şi îngrijorarea sau anxietatea produse de aceste noutaţi. O ambivalenţã similarã regãsim şi într-o altã epocã de creativitate intensã, şi anume în Grecia secolelor VIII-IV, când grecii aduc inovaţii care vor forma bazele civilizatorii a douã milenii de culturã occidentalã şi realizãri în domeniul gândirii, literaturii, politicii, medicinei sau matematicii.

Cititi articolul integral aici: Historia.ro