Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
20:40 22 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Aplicaţie militară în judeţul Constanţa Florin Iordănoaia, demonstraţie de karate în faţa mareşalului Viktor Kulikov (galerie foto)

ro

24 Sep, 2016 00:00 4308 Marime text
Constănţeanul Florin Iordănoaia, preşedintele şi antrenorul de la Clubul Sportiv Marea Neagră, a intrat în lumea artelor marţiale acum 36 de ani. A ajuns o persoană de prim rang în Kung-Fu-ul din România şi în cel internaţional, iar marile sale pasiuni sunt marea şi artele marţiale
 
„Miercuri, 17 septembrie 1980, la ora 19.00, la sala de jocuri sportive de la Institutul de Marină «Mircea cel Bătrân» din Constanţa, a început aventura vieţii mele în artele marţiale. Atunci am început Karate într-un cadru organizat. De 36 de ani, este a doua iubire. Prima este... marea!“, a postat pe Facebook Florin Iordănoaia (50 de ani), cadru universitar la Universitatea Maritimă Constanţa. Actualul antrenor de karate şi de Kung-Fu a aflat de sportul de contact de mic, atunci când a învăţat să… citească.
 
Puştiul Iordănoaia a fost să vadă un film american, iar o replică l-a făcut să se intereseze de karate. „În film, o fată îi spune unui băiat: «Nu te invit la mine în apartament. Să nu forţezi uşa, că ştiu karate». Eu am întrebat un verişor mai mare ce sunt karatele. El mi-a spus «luptă cu palma, cu karata», ce ştia şi el. Apoi am citit în reviste şi am văzut la un alt verişor prima carte de karate publicată în România, de Nicolae Bucur, Editura Stadion 1972. L-am rugat să mi-o împrumute, s-o lecturez. Am citat o parte din ea, dar nu a vrut să mi-o ofere, spunând că e singura, dar, dacă va găsi alta prin librării, o va cumpăra şi mi-o va da. În 1976, am învăţat primele tehnici de jiu-jitsu, de la un unchi care a făcut jiu-jitsu şi box.
 
În 1978, mi-am cumpărat prima carte de judo şi am învăţat tehnici de luptă la sol (procedee de fixări, strangulări). Eram autodidact şi aplicam pe fraţii mei mai mici şi pe prietenii mei, acasă, iar unele tehnici, chiar pe tatăl meu! Odată, l-am tras, iar el s-a răsucit şi a căzut peste mine. Am rămas câteva zile cu o durere de umăr“, povesteşte Florin Iordănoaia.

Primul antrenament, condus de George Pavel 

După cum a arătat, Iordănoaia a efectuat primul antrenament de karate în cadru organizat în 1980. Era elev în clasa a noua la Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza“ din Constanţa. „Atunci am intrat la primă grupă de karate. Primul antrenament a fost condus de George Pavel, care era student la Institutul de Marină şi făcuse karate cu Dan Stuparu. După aceea, antrenamentele au fost conduse de Gheorghe (Giani) Dăscălescu, iar al treilea instructor a fost Mihai Gudei. Făceam antrenamente în cadru militar. N-am avut probleme cu faptul că, din 1982, practicarea artelor marţiale a fost interzisă. Mai mult, în 1986, eu şi grupa mea am susţinut o demonstraţie de Karate, grupa de judo - o demonstraţie de judo, iar un grup de militari de la Mihail Kogălniceanu - demonstraţie de auto-apărare, în faţa mareşalului Viktor Kulikov, care era comandantul militar al Tratatului de la Varşovia“, arată Florin Iordănoaia.

„Ne-a surprins şi ne-a bucurat” 

Acesta îşi aduce bine aminte de acel episod. Viktor Kulikov a fost comandantul Forţelor Armate ale Tratatului de la Varşovia între 1977 şi 1989, iar când a venit la Mihail Kogălniceanu avea 65 de ani. S-a stins din viaţă în 2013, la vârsta de 91 de ani. „A venit la o aplicaţie de Stat Major la Mihail Kogălniceanu. După 1958, nu se permitea intrarea trupelor ruseşti pe teritoriul ţării, se desfăşurau numai aplicaţii de Stat Major, cu ofiţeri de SM şi conducători. Atât se făcea cu armata sovietică. Erou de pe front, din al Doilea Război Mondial, mareşal al URSS, Kulikov era destul de în vârstă, dar a stat şi a urmărit toată demonstraţia. Noi am crezut că vine aşa, un minut - două, în trecere, se uită şi pleacă. Mai făcusem astfel de demonstraţii, la Institutul de Marină, pentru alte personalităţi venite în vizită, şi nu stăteau să se uite. Munceam o săptămână - două să pregătim demonstraţiile şi nu se uitau. Eram dezamăgiţi. Dar Kulikov a urmărit demonstraţia de la cap la coadă. Ne-a surprins şi ne-a bucurat că a avut răbdare să se uite la ce am făcut noi, un sfert de oră, atât cât au durat toate cele trei secvenţe“, spune Florin Iordănoaia.

A învăţat tehnici de judo din carte 

Florin Iordănoaia a început cu karatele, dar în paralel a învăţat judo (nu ştia tehnici de luptă din picioare şi a deprins şi această luptă). „Mulţi au rămas surprinşi cum am învăţat eu tehnici de luptă la sol de pe carte. M-am străduit şi m-am chinuit. Citeam şi le aplicam, iar unele tehnici erau corect făcute. Aveam un coleg care făcuse judo la Slatina, avea centura verde. El ştia foarte bine lupta din picioare, dar nu prea ştia la sol. Astfel că făceam antrenamente împreună şi ne completam reciproc. O perioadă a fost în grupa de judo a Institutului de Marină, condusă de George Ungureanu. Acesta coordona toate grupele, dar se ocupa direct de judo. Avea elevi, studenţi şi militari în termen. Cu aceştia din urmă participa la Spartachiade şi avea rezultate în fiecare an. Mult mai târziu, în anul trei de institut, am făcut un an curs de judo, învăţând de la George Ungureanu. Atunci am avansat foarte mult în acest sport. Ungureanu îmi şi spunea: «Dacă erai mai solid, mai bine făcut (eu aveam 60 de kilograme la 1,78 m), te băgam la echipa de judo», că ştiam procedeele şi luptam bine. Doar că se punea accent pe forţă, unde eu nu eram orientat. Mergeam pe ideea de viteză, explozie, mobilitate, nu pe forţă brută. Acum, judo a revenit pe tradiţia de a pune baza pe tehnici, nu pe forţă“, punctează Iordănoaia.

Kung-Fu, deprins de la un chinez 

În prezent, tehnicianul de la CS Marea Neagră deţine două licenţe de antrenor, în karate şi în Kung-Fu. În această a doua disciplină, a învăţat primele tehnici în 1981. „Era toamna, la începutul lunii octombrie. Aveam un prieten, care era din aceeaşi localitate cu mine (n.r. Măldăeni - judeţul Teleorman), elev în clasa a 11-a la Liceul Navrom. În învoire (24 de ore sau 36 de ore), stăteam la el în cămin. Mergeam împreună la film şi la micile petreceri din oraş. Cât timp stăteam acolo, discutam. Eu le arătam ce tehnici ştiam, de karate, de judo, iar ei mi-au arătat de învăţaseră de la un chinez, care fusese cu o navă în portul Constanţa, în şantier, în reparaţii. Asiaticii au stat cu ea acolo câteva luni, până au reparat-o. Băieţii erau în practică de liceu în SNC şi au văzut un chinez că făcea nişte exerciţii de luptă pe un capac de magazie. S-au dus la el, au intrat în vorbă, s-au împrietenit cu el şi chiar au ieşit în oraş, la cofetărie. Au făcut şi câteva antrenamente, în parc şi pe plajă. Astfel că mai mulţi elevi de la Navrom învăţaseră tehnici de Kung-Fu. Iar de la ei am învăţat şi eu“, a precizat Iordănoaia.

Inspirat de filme cu Bruce Lee şi Jackie Chan  

Astfel a pătruns Florin Iordănoaia în lumea Kung-Fu-ului. După care, în anul viitor, 1982, a găsit o motivaţie formidabilă să se îndrepte spre acest sport. „În Constanţa, a venit explozia de filme cu Kung-Fu, la videotecă, la Teatrul de Păpuşi. Eram fani acolo. Duminica, dădeau la video filme cu Jackie Chan, cu Bruce Lee ş.a.m.d. Plus că în cinematografe au apărut filmele produse de statul chinez, la Beijing. Primul film ajuns în România a fost «Lovitură fulgerătoare», pe care l-am văzut de foarte multe ori. Astfel că şi din filme am învăţat tehnicile de Kung-Fu“.
 
În prezent, Florin Iordănoaia are 6 Duan în Kung-Fu şi 4 Dan în Karate Shotokan. În Kung-Fu, pe lângă activitatea de la CS Marea Neagră, mai este preşedinte al Asociaţiei Române de Kung-Fu, al Federaţiei Europene de Kung-Fu şi al Federaţiei Mondiale de Kung-Fu Tradiţional. „În Karate Shotokan, urmează să dau examen de 5 Dan. Nu am susţinut testarea până acum, din lipsa timpului. În Kung-Fu, ar trebui să dau examen pentru 7 Duan, să vedem dacă în acest an sau în 2017“, spune Florin Iordănoaia.

Revedere cu Giani Dăscălescu 

În 1987, Florin Iordănoaia s-a revăzut cu unul dintre primii săi antrenori de karate, Gheorghe Dăscălescu. S-a întâmplat pe Nava-Şcoală „Neptun”, cea pe care studentul Iordănoaia a primit botezul marinăresc. „Când am urcat la bord, am văzut un ofiţer şi mi s-a părut cunoscut. Nu-l mai văzusem de vreo patru ani. Era Giani Dăscălescu. M-a dus într-o sală de sport de pe navă, unde făcea el antrenament, avea un sac de box şi saltele. Am mai făcut ceva şedinţe de pregătire cu el. Atunci când eram la sală, eu fiind în clasa a noua, iar el anul trei la institut, nu prea interacţionam. Era o anumită distanţă, un anumit respect. Ei erau mai mari, erau studenţi, aveau grade pe umăr. Aşa era protocolul, îi respectam. Dar am avut această bucurie, să-l reîntâlnesc pe unul dintre cei cu care am început karatele“, spune Iordănoaia.

Prima serie de la Marină Militară botezată pe Neptun 

Preşedintele Federaţiei Europene de Kung-Fu îşi aduce minte cu plăcere şi de episodul în care a primit botezul marinăresc, pe nava „Neptun“. „Am fost prima serie de studenţi de la secţia de Marină Militară din Institutul de Marină «Mircea cel Bătrân» care am fost trimişi în voiaj de practică cu «Neptun». Pe navă făceau practică doar studenţii de la marină comercială, iar, în acel an, s-a luat decizia ca şi noi să participăm, să obţinem brevet de ofiţer 3 punte şi, în perspectivă, după ce terminăm Institutul, să putem lucra la marina comercială. După anii '70, se făceau foarte des detaşări de la marina militară la cea comercială. Am fost anunţaţi de situaţie la începutul anului 3. În programa de învăţământ ne-au inclus cursuri de marină comercială, de la navigaţie, am făcut cursuri de teoria şi tehnica transportului maritim, chiar pescuit oceanic, curs de drept maritim internaţional, iar cursul de limba engleză s-a prelungit cu încă un an. A fost dificil. Pe lângă faptul că aveam multe materii de specialitate la marina militară, ni le-au introdus şi pe acestea. Dar, existând promisiunea că vom pleca în voiaj cu «Neptunul», am depăşit momentul, am învăţat şi ne-am pregătit foarte bine, chiar neaşteptat de bine, ţinând cont că eram de la altă secţie“, arată Florin Iordănoaia.

Casablanca - Amsterdam - Anvers

Alături de colegii săi, acesta a urcat pe nava „Neptun“ după ce a terminat sesiunea de vară, la finele lunii iulie 1987. „A durat o săptămână până când nava a fost încărcată şi atunci am văzut cum se lucra în Portul Constanţa. Am făcut vizite pe la toate navele din port. Le-am luat pe toate la rând. Am fost inclusiv în Şantierul Naval. Vă daţi seama, nu aveam ce să facem până la plecare. Ne-am integrat în activităţi. Servicii, carturi. Voiajul a fost cu descărcat marfă la Casablanca. De acolo am plecat la Amsterdam, unde am făcut iarăşi descărcare (o parte din marfă), iar în final, am ajuns la Anvers, unde s-a descărcat toată marfa“, îşi aduce aminte antrenorul de arte marţiale.

„Noi nu ştiam decât din poveşti” 

Botezul marinăresc propriu-zis s-a petrecut pe când nava se afla în Marea Mediterană, pe 2 august 1987, într-o zi de duminică, participând la acest ceremonial 56 de studenţi, 46 de la secţia militară şi zece de la cea civilă (atât de la puncte, cât şi de la mecanici). Florin Iordănoaia avea 21 de ani.
 
„Nouă ne-a părut rău că botezul nu s-a făcut în momentul în care am trecut pe meridianul 0, Greenwich. Longitudinea era pe est, mai era puţin până să tăiem Greenwich-ul, însă comandantul a zis să facem mai de dimineaţă, să nu ne întindem spre noapte. Am tăiat Greenwich-ul abia după ce am fost botezaţi. Botezul a fost foarte frumos şi interesant. Noi nu ştiam decât din poveşti, mai fuseseră nişte filme documentare, dar alta este să trăieşti în realitate momentul“, punctează Iordănoaia.

S-a transformat într-o sirenă 

Ce s-a petrecut însă pe navă? „S-a făcut un alai al lui Neptun. Unul dintre ofiţeri s-a îmbrăcat în Neptun, iar în alaiul său au intrat alţi marinari de la bord, unul machindu-se şi punându-şi o perucă, pentru a fi o sirenă. Deh, nu putea Neptun să vină fără o sirenă. S-a făcut o simulare de bărbierit, ne umpleau cu spumă din săpun, dar ne puneau şi ulei, vaselină, pe faţă, pe corp. Toţi cei care urmam să fim botezaţi eram în slip. Apoi am spus jurământul tradiţional şi am fost aruncaţi în piscina de pe «Neptun», în care era apă de mare. La finalul ceremonialului, ni s-au înmânat diplomele, iar apoi au fost masa festivă şi petrecerea. Marea era agitată şi trei sferturi dintre colegi au stat la cabină, că aveau rău de mare. Astfel că noi, cei care nu aveam rău de mare, am putut să mâncăm şi porţiile lor!”, râde Florin Iordănoaia.

Ti-a placut articolul?

Comentarii