De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
05:51 20 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.7) - Evlia Celebi (Turcia) - galerie foto

ro

10 Oct, 2016 00:00 365 Marime text


Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constantinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman.
 
Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, a cazacilor şi a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
 
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
 
Alte referiri la Dobrogea din volumul V au ca punct de plecare participarea lui Evlia Celebi la suita lui Ahmed-aga, care primise misiunea din partea sultanului Mehmed IV de a-l instala ca domn al Moldovei pe Ștefăniţă Lupu (1659-1661), fiul domnitorului Vasile Lupu (1634-1653).
 
Alaiul a plecat la 9 noiembrie 1659 din Adrianopol (azi, Edirne, în Turcia europeană) spre nord şi a ajuns în satul Ali-bey din kaza (unitate judiciar-teritorială condusă de un kadi / judecător) Bazargic. Bazargic, azi, Dobrici, în Bulgaria, a făcut parte din Cadrilater, regiune sud-dobrogeană care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Continuând itinerarul spre nord, Ahmed-aga a sosit în satul Çoban-ese / Ciobăniţa, azi în comuna Mereni din judeţul Constanţa. Evlia precizează că această localitate de musulmani era situată „pe pămîntul Dobrogei”.
 
Apoi au trecut prin satul Muruvvetli / Murfatlar, azi, oraş în judeţul Constanţa. A urmat satul Çeradji / Ceradji, o localitate tătărească de la graniţa kaza Babadag şi care avea geamie. Satul era identificat cu probabilitate de istoricii de la Institutul „N. Iorga” cu Chiragi, azi, Cotu Văii din comuna Albeşti, rezerva fiind motivată de faptul că acesta din urmă se afla în sud. Este posibil ca scriitorul otoman să nu fi reţinut corect succesiunea localităţilor.
 
Mai departe, s-a trecut prin satul tătăresc Tariverde, azi, în comuna Cogealac din judeţul Constanţa. Prin Tariverde mai trecuse şi nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII). Prezenţa tătarilor în Dobrogea mai fusese semnalată şi de: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), probabil baronul francez F. de Pavie (1585/XV), agentul diplomatic habsburgic A. Radibrat (1603/XXI) şi episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX).
 
Apoi au poposit trei zile în oraşul „înfloritor” Babadag „cu alaiuri atît de numeroase încît nu se poate descrie”. Aici s-au înrolat 3.000 de soldaţi creştini: greci, bulgari, valahi şi moldoveni. Astfel, „n-au mai rămas haiduci în munţii Çenghe / Hemus” şi locurile din regiunea Kazanlîk / Kazan (azi, în centrul Bulgariei) „şi-au găsit liniştea”. Evlia mai trecuse de două ori prin Babadag (Călători XXXVIII.5) şi (XXXVIII.6).
 
De asemenea, prin Babadag mai trecuseră şi alţi călători străini: marocanul Ibn Battuta (1330/I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX) şi episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI).
 
Prezenţa grecilor în Dobrogea mai fusese menţionată şi de nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), nobilul sol polonez J. Krasinski (1636/XXV), nobilul sol polonez W. Miaskowski (1640/XXVIII), agentul comercial englez R. Bargrave (1652/XXXIV) şi episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI). În izvoarele istorice occidentale catolice şi protestante, termenul „grec” îi desemna, în general, şi pe ortodocşi.
 
Prezenţa bulgarilor în Dobrogea mai fusese semnalată şi de: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI) şi clericul creştin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII).
 
Când au ajuns în cetatea Tulcea, s-au mai înrolat 10.000 de soldaţi creştini înarmaţi din cele 20 de cetăţi din zonă. Dunărea a fost traversată la Ismail (azi, în Ucraina) cu ajutorul a 50 de vase, trecându-se intermediar pe „insula Tulcea”, identificată de specialiştii de la „N. Iorga” cu Delta. Şi Tulcea a fost vizitată anterior de învăţatul otoman. De asemenea, prin Tulcea mai trecuseră anterior şi: nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), probabil negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII) şi sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX).

Surse foto:

Wikipedia.org
Worldwideromania.com
Turistinfo.ro
Babadaglive.ro
Romaniapozitiva.ro

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.
Magazinistoric.ro
Cluj.travel
Pbs.twimg.com
Archive.org
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii