Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:57 13 12 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (XXXVIII.6.3) - Evlia Celebi (Turcia)

ro

30 Sep, 2016 00:00 1018 Marime text
Marele călător turc Evlia Celebi (1611-1684?) s-a născut în familia unui bijutier din capitala imperială Constantinopol / Istanbul şi se înrudea prin mama sa cu marele vizir Melek Ahmed paşa, care l-a sprijinit mult în activitatea sa. După ce studiază la şcoli ecleziastice, devine în 1636 recitator al Coranului la Moscheea „Sf. Sofia” din capitala otomană Constantinopol. Aici este remarcat de sultanul Murad IV (1623-1640), devenind unul dintre sfetnicii acestuia. În seraiul sultanului, Evlia cunoaşte o serie de demnitari şi cărturari ai Imperiului Otoman.
 
Încă din 1630, începe să călătorească din pasiune în jurul Constantinopolului, iar în 1633-1635 îl însoţeşte pe sultan în campania împotriva Persiei şiite. După câţiva ani, el primeşte slujba de spahiu (călăreţ) cu soldă şi însoţeşte diverşi demnitari în campaniile din Asia. După ce protectorul său, Melek-paşa, devine mare vizir, începe să călătorească şi în Rumelia, adică în provinciile europene ale imperiului, inclusiv Dobrogea, precum şi în Europa creştină (1651-1670). Aceste călătorii au fost ocazionate de campaniile armatelor turceşti împotriva Habsburgilor, a cazacilor şi a revoltelor Principatelor Române vasale. El a continuat să călătorească până în apropierea morţii sale, la o vârstă înaintată.
 
Opera lui Evlia Celebi, care se numeşte Seyahatname (Carte de călătorii), însumează 7.000 de pagini, structurate în zece volume. Lucrarea se bazează pe notele detaliate din orice domeniu luate în timpul călătoriilor şi pe surse scrise în diverse limbi: turcă, arabă, persană, greacă şi latină. Ediţia cea mai completă şi mai răspândită este cea publicată la Istanbul în zece volume, în perioada 1896-1938, deşi primele şase volume au fost afectate serios de cenzura sultanului Abdul Hamid II (1876-1909). Cu toate acestea, ediţia turcească a fost aleasă pentru a fi tradusă în româneşte de istoricii de la Institutul „N. Iorga”.
 
Referirile la Dobrogea din volumul V au ca punct de plecare a doua numire a lui Melek-paşa ca valiu al eialetului Silistra-Oceakov în iulie 1656 (Călători XXXVIII.5).
 
Aflându-se la Silistra, Melek-paşa a primit o cerere de ajutor de la regele Poloniei, ameninţat de principele Transilvaniei, Gheorghe Rakokzi II. Paşa l-a trimis pe solul polon la sultanul Mehmed IV, care i-a ordonat lui Melek-paşa ca, împreună cu hanul tătar Mehmed Ghirai, să-l ajute pe regele polonez. Paşa şi-a scos cortul şi tui viziral (eialetul avea rang viziral) la „locul de adunare pentru slujbă din Silistra”. De asemenea, valiul a ordonat sangeacbeilor (sandjak = unitate administrativ-teritorială condusă de un bei) şi aga de la oraşe să mobilizeze forţele militare din eialet.
 
În mai 1657, paşa a plecat din Silistra spre Bazargic (Dobrici, Cadrilater / Bulgaria) pe itinerarul satelor Almali / Almalău (SV judeţului Constanţa) - Cifud Pinari (Cifut-Cuiusu în Cadrilater / Bulgaria?) - Kara-Agaçi (Brestovene, Cadrilater / Bulgaria) - Kilisedjik (Cadrilater / Bulgaria) - Bozavurd (identificat de istoricii de la Institutul „N. Iorga” cu Bazaurt, Cadrilater / Bulgaria) - Sogütüdjük (Cadrilater / Bulgaria). Pe drum i s-au alăturat unităţi militare din eialet.
 
Melek-paşa a rămas trei zile la Bazargic, unde i s-au alăturat trupele trimise de sultan. De aici, el a trimis ordine de mobilizare către hanul tătar şi domnii Moldovei (Gheorghe Ștefan) şi Țării Româneşti (Constantin Șerban), care erau vasali ai sultanului.
 
La 13 iunie, valiul a plecat spre nord, pe itinerarul satelor Harmanli (Toşevo, Cadrilater / Bulgaria) - Düdükdji / Duiungii (neidentificat) - Kurnadjik (neidentificat) - Bülbüllü (Ciocârlia, judeţul Constanţa).
 
De aici, forţele otomane au ajuns în „marele oraş Ester”, locuit de re`aya, adică supuşi creştini. Localitatea era un hass, adică feudă cu venit anual între 20.000 şi 100.000 de aspri otomani de argint, al aga de ieniceri „de la Pragul fericirii”, adică de la Înalta Poartă. Azi, teritoriul său este inclus în comuna Târguşor, judeţul Constanţa.
 
Apoi, armata otomană a continuat drumul spre nord, prin satele Ine Han Ceşmeşi / Inanceşme (judeţul Constanţa) şi Yailadjik / Iaila (judeţul Tulcea), şi au ajuns în „marele oraş Babadag”.
 
De acolo, soldaţii otomani s-au îndreptat spre satul Yeniköy / Ienichioi („satu nou”; azi, Satu Nou, comuna Mihai Bravu, judeţul Tulcea), unde, la 13 iulie, „am îndeplinit ruga pentru sărbătoarea Bairamului”. În continuare, valiul a trecut prin Hadjiki Paşa Ciftlighi / ciftlicul (suprafaţă de pământ arabilă cu doi boi) lui Hadjiki paşa (probabil Câşla, judeţul Tulcea) şi s-a îndreptat spre „cetatea Tulcea”. Evlia mai trecuse prin Bazargic, Ester şi Babadag în timpul primului mandat al lui Melek-paşa în eialetul Silistra din anii 1651-1652 (Călători XXXVIII.5).
 
Cadrilaterul este o regiune sud-dobrogeană care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Surse foto
radioconstanta.ro
upload.wikimedia.org
www.cjtulcea.ro
2.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
www.deltadunarii.info.ro
images.delcampe.com

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Mustafa Ali Mehmet, Călători străini despre Țările Române, vol. VI, ed. Știinţifică, Bucureşti, 1976.
www.magazinistoric.ro
www.cluj.travel
pbs.twimg.com
archive.org/services/
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii