Ziua Dobrogei, 139 ani
14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
20:17 17 10 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (XCIV.4) - Martin Gruneweg (Germania) (galerie foto)

ro

12 Apr, 2017 00:00 1061 Marime text
Martin Gruneweg (1562 - c. 1618) s-a născut la Danzig (azi, Gdansk, în Polonia), într-o familie de negustori germani de confesiune luterană. La cinci ani începe şcoala, iar la 13 ani este trimis de părinţi să studieze limba polonă în oraşul Bromberg (azi, Bydgoszcz, în Polonia). Moartea tatălui şi îmbolnăvirea mamei îl obligă se angajeze la un comerciant din Varşovia în 1579. După falimentul acestuia, se angajează contabil în 1582 la negustorul armean Asvadur din Lemberg (azi, Lvov, în Ucraina).
 
Cu caravanele de mărfuri ale lui Asvadur, Gruneweg va călători anual între 1582 şi 1586 în Imperiul Otoman. Cu această ocazie, va străbate dus şi întors şi Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra.
 
Jurnalul său de călătorie a fost inclus în memoriile sale, redactate în limba germană între 1601 şi 1606. Manuscrisul, în care sunt incluse 33 de schiţe ale construcţiilor văzute, a fost publicat în patru volume, în 2008, la Wiesbaden (Germania), de istorica Almut Bues, cu titlul „Die Aufzeichnungen des Dominikaners Martin Gruneweg (1562- ca. 1618): über seine Familie în Danzig, seine Handelsreisen in Osteuropa unde sein Klosterleben in Polen“. Această ediţie a fost folosită de Institutul „N. Iorga“ pentru traducerea românească din seria „Călători străini despre Ţările Române“.
 
Spre deosebire de prima călătorie, când a descris pe larg drumul, în următoarele, Gruneweg s-a mulţumit, în general, să menţioneze locurile prin care a trecut, precizând popasurile de noapte şi popasurile de hrănire a animalelor caravanei.
 
1585-1586
 
Comparativ cu primele patru călătorii, care au fost efectuate în anotimpurile calde, cea de-a cincea a fost realizată în anotimpurile reci, desfăşurându-se pe parcursul a doi ani calendaristici.
 
a.
Pe drumul spre Constantinopol/Istanbul, negustorii au parcurs, în perioada 22 - 27 octombrie 1585, următorul itinerar dobrogean pe axul longitudinal nord-sud: Obluciţa/Isaccea - cişmea - sat tătăresc/Congaz - Dealul Porcului - Babadag - Cişmea - fântână - sat tătăresc - Carasu/Medgidia - Kornaria - Musabei - Bazargic.
 
Trecerea Dunării din Moldova s-a realizat cu „câteva corăbii“, dar în „mare primejdie din cauza vijeliei puternice“. Popasurile de noapte au fost făcute la vechea Cişmea, Cişmea, satul tătăresc, Kornaria şi Bazargic, iar opririle pentru hrana animalelor au fost făcute la Congaz, jgheaburi, Medgidia şi Musabei.
 
Conform lui Gruneweg denumirea turcească a Obluciţei era Sachczica, azi, Isaccea. În Isaccea era încă vizibil fumul degajat de un incendiu care distrusese în urmă cu trei zile „unele case de lângă apă“. Aici au avut loc două incidente grave cu turci localnici. Unul a înjunghiat un slujitor al caravanei „care s-a dus la vin“ şi a trebuit lăsat pentru îngrijire unui „bărbier“. Pe de altă parte, Gruneweg a lovit preventiv un turc care se urcase în căruţa lui, fiind necesară intervenţia lui Asvadur şi a doi vameşi turci „în chip special binevoitori“. După ce „turcul ticălos“ a refuzat „ruşinat“ cei cinci taleri oferiţi de armean pentru închiderea conflictului, cel lovit a cerut în schimb să fie sărutat de german, iar la refuzul acestuia, l-a sărutat el, dăruindu-i şi „un frumos brâu de mătase din ţara sa“!
 
Isaccea a mai fost tranzitată în secolele XVI - XVIII şi de alţi călători străini: sultanul Soliman Magnificul (1538/Călători VI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), diplomatul englez H. Austell (1585/XIV), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), olandezul J. van der Doris (1597/XX), călugărul rus A. Suhanov (1651 /XXXI), clericul creştin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Nicodim şi Silvestru (1722/LVI), solul otoman Șehdi Osman (1758/LXII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), contele francez A. de Langeron (1790/LXXXVIII) şi M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2).
 
Existenţa fântânilor, a puţurilor şi a cişmelelor în Dobrogea a mai fost menţionată de diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), iezuitul ragusan R. Boscovici (1762/LXIV) şi M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3). Dealul Porcului a fost menţionat de Gruneweg şi în călătoriile anterioare (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3) şi a fost amintit de diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII). Satul tătăresc de la Dealul Porcului a fost identificat de istoricii de la „N. Iorga“ cu Congaz, azi, satul Rândunica din comuna Mihail Kogălniceanu din judeţul Tulcea.
 
Gruneweg a trecut prin localitate şi în călătoriile anterioare (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3). Prezenţa tătarilor în Dobrogea mai fusese semnalată şi de alţi călători străini în secolele XIV-XVIII: arabul Ibn Battuta (1330/Călători I), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), probabil baronul francez F. de Pavie (1585/XV), agentul diplomatic habsburgic A. Radibrat (1603/XXI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.A), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) şi diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), ofiţerul de marină britanic W. Smith (1792/XC) şi M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3).
 
Babadagul fusese vizitat şi de alţi călători străini în secolele XIV-XVIII: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoţiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), solul otoman Şehdi Osman (1758/LXII), medicul militar rus de origine germană J. Minderer (1771/LXX), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780/LXXVI), contele francez A. de Langeron (1790-1791/LXXXVIII) şi generalul rus M. Kutuzov (1791/LXXXIX).
 
Gruneweg a tradus Carasu din turceşte prin „Apa Neagră“ (kara=negru), considerând că acest nume deriva de la apropierea de Marea Neagră.
 
Prin Medgidia au trecut şi alţi călători străini în secolele XVI-XVIII de: diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), negustorul italian P. Giorgi (ante 1595/XVIII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul R. G. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV) şi nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII) şi M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3).
 
Cercetătorii români apreciază numele Kornaria ca o formă coruptă a cuvântului turcesc kanara, tradus prin măcelărie. Caravana a poposit aici din prudenţă, deoarece la fântânile din vale era „plin de oşteni“ şi au aflat despre desfăşurarea pe drumul spre Dunăre „a unei mari oştiri“, evident otomane, ca şi în anul anterior.
Caravana a trecut prin Kornaria şi în celelalte călătorii (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3).
 
Prin Musabei au mai trecut: nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII) şi M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3). Bazargicul (azi, Dobrici, în Bulgaria) a fost tranzitat şi de alţi călători străini în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehaţi (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim paşa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII) şi M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3).
 
Bazargic, Musabei şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut Românie de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
b.
La întoarcere, negustorii au parcurs, în perioada 4 - 11 ianuarie 1586, următorul itinerar: Bazargic - Musabei - Kornaria - Medgidia - fântână - sat tătăresc - sat tătăresc - sat tătăresc - Babadag - sat tătăresc - Dealul Porcului - sat/Congaz - Cataloi - Cişmea - Obluciţa/Isaccea.
 
Opririle pentru hrana animalelor au fost făcute la Bazargic, Kornaria şi Babadag, iar popasurile de noapte s-au făcut la Musabei, fântână, sat tătăresc, Congaz şi Cataloi. Slujitorii ruteni ai caravanei au vrut să sărbătorească Crăciunul pe stil vechi la Bazargic, dar boala lui Gruneweg a determinat continuarea drumului.
La Kornaria, italienii şi englezii care însoţeau caravana au luat-o înainte, marcaţi de „frigul care din zi în zi se înteţea“.
 
După plecarea din Congaz, drumul „din câmpia întinsă şi rea“ dispăruse sub zăpadă şi vizibilitatea era zero din cauza „ceţii dese“. Ca urmare, călătorii s-au rătăcit, dar un tătar i-a readus în cele din urmă în sat. Acolo, negustorii au fost obligaţi să plătească „scump“ localnicilor pentru ca aceştia să facă loc cailor lor în grajdurile vitelor. În casa tătarului în care a fost găzduit, Gruneweg a mâncat „întâia şi probabil ultima oară“ carne de cal fiartă.
 
La Isaccea, germanul, împreună „cu ceilalţi“, a dormit „într-o cameră a casei unui valah de vază“. Aici, Gruneweg a fost sfătuit să se spele la baia publică musulmană ca remediu al bolii sale. Cu această ocazie, el descrie construcţia din marmură, cu sobă, apă caldă şi rece, într-o schiţă cu explicaţii. În exterior, se jucau şah şi zaruri şi se vindeau „tot felul de mici delicatese“. Europeanul considera că turcii sunt „mai vrednici“ decât ruşii şi valonii, deoarece se acopereau la şolduri cu prosoape.
Prin Cataloi, Gruneweg a trecut şi în prima călătorie (1582/XCIV.1).
 
1586
a.
Ca şi la drumul de întoarcere din a patra călătorie, când caravana a traversat Dunărea în Ţara Românească pe la Hârşova, în ultima călătorie, drumul la ducere s-a realizat prin Ţara Românească, cu traversarea fluviului pe la Hârşova. În mod curios, ca şi în a patra călătorie, Gruneweg confundă Ţara Românească cu Moldova!
 
Pe drumul spre capitala otomană, germanul a menţionat, în perioada 17 - 20 mai, următorul itinerar de la nord-vest spre sud: Hersew/Hârşova - sat de câmpie - sat de câmpie - Carasu/Medgidia - Kornaria - Musabei.
 
Animalele au fost hrănite la Hârşova, într-un sat de câmpie şi la Kornaria, iar popasurile de noapte au fost făcute într-un sat de câmpie, Medgidia şi Musabei. Prin Hârşova trecuseră în secolele XVI - XVIII şi alţi călători străini: sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul turc Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), nobilul sol polonez F. Orlik (1722/LV), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) şi căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX) şi M. Gruneweg (1584/XCIV.3).
 
b.
La întoarcere, germanul a menţionat, în perioada 27 - 31 iulie, următorul itinerar de la sud spre nord-vest: Bazargic - Musabei - Kornaria - Carasu/Medgidia - sat moldovenesc - sat moldovenesc - Hersew/Hârşova.
 
Animalele au fost hrănite la Bazargic, Musabei şi Medgidia, iar popasurile de noapte au fost făcute la Kornaria şi Hârşova. Autorităţile otomane din Medgidia au încercat să reţină bolnavii din caravană, pentru ca bunurile celor care ar fi decedat să revină sultanului, dar, după „destulă osteneală“, toţi călătorii au reuşit să plece mai departe. În satul „cu mulţi moldoveni“ exista un turn octogonal de piatră.
 
Predecesori germani ai lui Gruneweg care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVIII: cruciatul prizonier J. Schiltberger (1425-1427/III), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier J. Wilden (1611/XXIII), soldatul Habsburgilor austrieci prizonier N. Schmidt (1651/XXXIII), diplomatul suedez de origine germană C. Hiltebrandt (1657/XXXV), agentul comercial al unei firme austriece N. Kleemann (1768/LXIX), medicul din armata rusă J. Minderer (1771-1774/LXX), negustorul Jenne-Lebrprecht (1786/LXXXIV) şi diplomatul rus J. von Struve (1794/XCII).

Surse foto: 

3.bp.blogspot.com
hartatulcea.ro
www.ziuaconstanta.ro
www.agero-stuttgart.de
upload.wikimedia.org
brailachirei.files.wordpress.com
multicult.ro
www.artatraditionala.ro
images.okr.ro
destepti.ro 

Documentare: 

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Ștefan Andreescu, Călători străini despre Ţările Române, Supliment I, Bucureşti, 2011.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat.net
www.editura.uaic.ro
pictures.abebooks.com
www.marryingcultures.eu
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii