Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
21:55 21 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (LXXXVI) - Lazzaro Spallanzani (Italia) (galerie foto)

ro

15 Mar, 2017 00:00 757 Marime text
Lazzaro Spallanzani (1729 Scandiano - 1799) a studiat dreptul la renumita Universitate din Bologna, în pofida vocaţiei sale pentru ştiinţe naturale. Apoi, el a predat logică, metafizică şi greacă şi matematică la Universităţile din Reggio şi Modena. În sfârşit, în 1769 este numit profesor de ştiinţe naturale la Universitatea din Pavia. Între timp, în 1755, a intrat în clerul catolic ca abate, rang care îi favoriza accesul în lumea academică occidentală. A călătorit prin Italia, Austria şi Elveţia, ocazii cu care a contribuit la dezvoltarea colecţiilor muzeului din Pavia.
 
La 26 decembrie 1785, Spallanzani a plecat din Veneţia la Constantinopol/Istanbul, pe mare, împreună cu Girolamo Zulian, noul ambasador al Republicii Veneţia pe lângă sultanul Abdul Hamid I. În capitala otomană, în cursul anului 1786, savantul italian a frecventat corpul diplomatic european interesat şi de dezvoltarea ştiinţei. Vara, a decis să se întoarcă acasă, drumul până la Bucureşti făcându-l cu o trăsură în cadrul convoiului de căruţe care adusese tributul Țării Româneşti la Poarta Otomană. Cu această ocazie, călătorul a străbătut şi sudul Dobrogei otomane, parte a eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra.
 
Jurnalul călătoriei profesorului italian a fost publicat prima dată în 1888, la Torino, de Naborre Campanini, cu titlul Viaggio in Oriente. Relazione ordinata e compilata sui giornali del viaggio a Constantinopoli e su altri manuscritti del gran naturalista. Ediţia lui Campanini a fost folosită de Institutul „N. Iorga“ pentru traducerea românească din seria Călători străini despre Țările Române.
 
Călătoria în Dobrogea s-a încheiat în august 1786 în „satul turcesc“ Turtucaia, pentru a traversa Dunărea în Ţara Românească. Ca naturalist, lui Spallanzani i-a atras atenţia numărul mare al cuiburilor de rândunele de pe case, precum şi al ciorilor şi coţofenelor în apropierea oamenilor. De asemenea, el a observat pe malul Dunării „o mare cantitate de pietre de calcar“, considerând că acestea fuseseră aduse în zonă. Referitor la fluviu, a constatat că este „mai mare, în lărgime“ decât Padul din nordul Italiei. În ceea ce-i priveşte pe localnici, călătorul italian i-a comparat pe turcii „care trag din lulea în tăcere“ cu „obişnuitele statui“ din cerdacurile caselor.
 
Turtucaia şi Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparţinut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
 
Alţi călători străini care au trecut prin Turtucaia în secolele XV-XVIII: cavalerul burgund (Franţa) W. de Wavrin (1445/Călători IV), ambasadorul englez W. Paget (1702/XLVI), solul otoman Resmi Ahmed (1765/LXVI), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX) şi negsutorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV).
 
Predecesori italieni ai lui Spallanzani care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XVIII: prizonierul italian G. Angiolello (1476/V), preotul Mancinelli (1584?1585/XIII), negustorul P. Giorgi (ante-1595/XVIII), agentul comercial T. Alberti (1612-1613/XXIV) şi iezuitul ragusan (sârbo-italian) G. Boscovici (1762/LXIV).

Alţi clerici catolici care au străbătut Dobrogea în secolele XVI-XVIII: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), preotul Mancinelli (1584?1585/XIII), episcopul P. Baksic (1640-1641/XXX), episcopul F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), călugărul iezuit francez P. Avril (1689/XLIII), călugărul iezuit polonez F. Gosciecki (1712/LIV) şi iezuitul ragusan G. Boscovici (1762/LXIV).

Surse foto: 

2.bp.blogspot.com
www.agero-stuttgart.de
www.artnet.com
www.romanianmuseum.com
www.prut.ro
www.toateanimalele.ro
www.toateanimalele.ro
static4.libertatea.ro
sites.google.com 

Documentare:

Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Paul Cernovodeanu, Călători străini despre Țările Române, volumul X / partea I, Bucureşti, 2000.
www.magazinistoric.ro
www.anticariat-unu.ro
clasapalatina.files.wordpress.com
i.colnect.net
 
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii