Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
21:58 23 07 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Călători străini prin Dobrogea (CXXIV) - Jean Morot (Franţa) - galerie foto

ro

07 Jul, 2017 00:00 501 Marime text
Jean Morot (1797 Maconcourt - ?) îşi părăseşte la şapte ani părinţii pentru a locui la un unchi, tot în provincie, iar la 15 ani merge la Paris pentru a-şi croi un drum în viaţă. În 1814 luptă în armata lui Napoleon pentru apărarea Parisului. În timpul Restauraţiei dinastiei de Bourbon (1814-1830) devine comerciant.
 
În 1839, Morot a plecat într-o călătorie spre Ţara Sfântă, aflată sub dominaţie otomană. La întoarcere, el s-a îmbarcat în august 1839 la Constantinopol/Istanbul şi a călătorit pe Marea Neagră şi pe Dunăre până la Orşova. Delta Dunării era deschisă navigaţiei, după ce fusese anexată de Rusia în urma victoriei împotriva Imperiului Otoman în războiul din 1828-1829.
Negustorul a publicat jurnalul călătoriei sale în 1869, la Paris, cu titlul „Journal de voyage de Paris à Jérusalem“. Institutul „N. Iorga“ a folosit această ediţie pentru traducerea românească din noua serie „Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea“.
 
La 24 august, nava lui Morot a ajuns la gura Suni/Sulina, unde a observat că apele „gălbui“ ale Dunării le colorau pe o suprafaţă „întinsă“ pe cele ale Mării Negre, cu care „se tem a se amesteca“. Braţul Sulina era format din lacuri „imense“ în care se aflau insule „mici, mlăştinoase“, unde, în căsuţe de lemn construite pe stâlpi deasupra apei, vegheau santinele ruseşti care strigau noaptea consemnul din sfert în sfert de oră. Malurile fluviului erau „încărcate“ de lebede, bâtlani, cormorani, pelicani, gâşte, raţe şi cocori.
 
Pe parcursul Dunării de Jos, călătorii au fost „devoraţi“ de „mii şi mii“ de ţânţari şi, pentru a scăpa de ei, unii pasageri se aruncau din când în când în apă! De asemenea, căldura şi mlaştinile provocau friguri localnicilor, care aveau figuri „palide şi livide“.
 
La 28 august, vasul a ajuns la Hârşova, ale cărei case „sărăcăcioase“ erau construite în pământ şi acoperite cu stuf.
 
Prin Hârşova trecuseră în secolele XVI – XIX şi alţi călători străini: sclavul spaniol D. Galan (1595/XIX), cărturarul turc Evlia Celebi (1657/XXXVIII.6.F), nobilul sol polonez F. Wysocki (1667/XXXIX), nobilul sol polonez F. Orlik (1722/LV), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV) şi căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), M. Gruneweg (1584/XCIV.3; 1586/XCIV.4), medicul britanic W. Witmann (C/1802), contele de Langeron (1809/CI), lt. rus de origine finlandeză B. Rosenstrom (1829-1830/CVIII), diplomatul francez L. de Beaujour (1817/CX), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV) şi preotul englez C. Elliot (1835/CXV), britanicul E. Spencer (1836/CXVII) şi nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII).
 
Alţi călători francezi care au străbătut Dobrogea în secolele XV-XIX: cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/IV), baronul F. de Pavie (1585/XV), secretarul diplomatic de la Croix (1672/XL), J. Tavernier (1677/XLII), călugărul iezuit P. Avril (1689/XLIII), protestantul A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), baronul F. de Tott (1769/LXVIII), contele d`Antraigues (1779/LXXIV), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), contele d`Hauterive (1785/LXXII), contele de Langeron (1790-1791/LXXXVIII), contele de Langeron (1807;1809/CII), contele de Lagarde (1813/CIII), ofiţerul H. de Béarn (1828/CVII), diplomatul L. de Beaujour (1817/CX) şi literatul A. Labatut (1837/CXX).
 
Alţi călători străini care au străbătut Dobrogea pe cale fluvio-maritimă în secolele XIV-XIX: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul Leontie (1701/XLV), călugării ruşi Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruşi Silvestru şi Nicodim (1722/LVI), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), consulul britanic W. Eton (1777/LXXIII), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), polonezul J. Mikoscha (1782/LXXVII), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), locotenentul A. de Lafitte-Clave (LXXX/1784), ofiţerul francez T. du Verne du Presle (1784/LXXXI), negustorul german Jenne-Lebprecht (1786/LXXXIV), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), solul veneţian V. di Alessandri (1572/XCIII; s), mineralogul englez E. Clarke (1800/XCVIII), medicul englez W. Wittman (1802/C), caretaşul E. Dobel (1831/CXI), medicul german F. Chrismar (1833/CXII), geograful austriac A. Schmidl (1835/CXIII), scriitoarea engleză J. Pardoe (1836/CXIV), preotul englez C. Elliot (1835/CXV), literatul scoţian J. Fraser (1836/CXVI), britanicul E. Spencer (1836/CXVII), ieromonahul rus Partenie (1841/CXIX), literatul francez A. Labatut (1837/CXX), botanistul german A. Grisebach (1814/CXXI), misionarii scoţieni A. Bonar şi R. McCheyne (1839/CXII) şi nobilul german H. Pückler-Muskau (1839/CXXIII).
 
Surse foto:
https://istoriiregasite.files.wordpress.com/
http://zarnesti.net/wp-content/
https://destepti.ro/wp-content/
http://www.info-delta.ro/

Documentare: 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Daniela Buşă, Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX lea, serie nouă, volumul III, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005.
http://www.acad.ro/
http://p.calameoassets.com/
https://assets.catawiki.nl/ 

Ti-a placut articolul?

Comentarii