Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
15:10 27 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Matei Dima - „Am avut mereu un plan, am ştiut unde vreau să ajung şi cum“

ro

23 Sep, 2015 00:00 2281 Marime text
Stabilit în Los Angeles şi implicat în diverse proiecte cinematografice în America şi în România, Matei Dima, constănţeanul cunoscut de cei mai mulţi pentru filmuleţele haioase pe care le regizează şi în care este protagonist („BROmania“), virale pe platformele de socializare, are o poveste de viaţă inedită şi o experienţă profesională greu de egalat. În 2013, a fost singurul român care a fost nominalizat şi care a câştigat la YouTube Music Awards premiul la categoria Innovation of the Year. Primul videoclip realizat de Matei, „See Me Standing“, al rapper-ului DeStorm, a strâns peste un milion de like-uri, share-uri şi comentarii. A mai regizat clipuri pentru numeroşi artişti, cum ar fi Inna - cel în care cântă cu Pitt-Bull -, Alexandra Stan şi Antonia, dar şi pentru artişti străini, precum Daddy Yankee, Reik şi Juan Magan, iar avântul său continuă. A realizat că teatrul este drumul pe care vrea să-şi construiască o carieră chiar înainte de a pleca în Los Angeles, dovadă că acolo şi-a definitivat studiile în acest domeniu, dar şi pe cele legate de relaţiile publice. Visul său este să devină un regizor renumit în „cetatea filmului“, Hollywood, iar genurile de pelicule pe care ar vrea să le regizeze sunt comediile şi filmele de acţiune. În plus, vede o provocare în a-şi dezvolta ideile în zona televiziunii.

Cum este drumul de la Constanţa către Los Angeles?

Foarte trist, din păcate. Aproape de fiecare dată, mi-am creat „familii“ în ambele părţi şi mereu las pe cineva drag în urmă.

Care au fost piedicile pe acest drum?

Afecţiunea faţă de oamenii dragi din viaţa mea. În rest, fiecare ţară are şi bune, şi rele, pe care le iau ca atare.

Care au fost atuurile tale, cum ai reuşit să faci mai mult decât majoritatea?

Educaţia 100% - şi cea dată de părinţi, şi cea pe care am dobândit-o în liceu, facultăţi şi masterat în Statele Unite ale Americii.

Ai avut vreun profesor care te-a ajutat să-ţi alegi drumul, care te-a influenţat pozitiv, pe care ai putea să-l numeşti mentor?

Am avut mai mulţi. Sorin Ivancu a fost profesorul meu de tenis, când eram foarte mic, şi de la dânsul am învăţat mai mult decât sportul efectiv. Am avut doi-trei profesori foarte buni în liceu, la „George Călinescu“, în Constanţa, doamna Veleanu m-a pregătit foarte bine la Engleză, doamna Melek Fetisleam, la Română, materii de bază pentru mine. Ele au fost mai mult decât simple profesoare, au fost şi nişte prieteni buni, mai rar găseşti astfel de oameni în sistemul nostru de învăţământ. Americanii sunt ceva mai reci pe partea asta, dar şi acolo am găsit mentori pe regie şi pe actorie.

Ce îţi doreai să ajungi când erai mic?

Un mare boss! Glumesc… actor am vrut de mic să fiu, nimic altceva.

Care este coloana sonoră a filmului vieţii tale?

Nu am un răspuns clar, îmi vin în minte doar lucruri gen reggaeton sau alte tâmpenii. Cred că „It’s My Life“ de la Bon Jovi este cea mai potrivită.

Numeşte trei români valoroşi pentru tânăra generaţie, trei modele demne de urmat! Şi, bineînţeles, motivează-ţi alegerea!

Marian Dima, tatăl meu şi cel mai muncitor om pe care îl cunosc, Marlen Dima, mama mea şi cel mai bun om, şi Vlad Dima, fratele meu şi cel mai deştept om pe care îl ştiu. Ei au fost şi sunt modelele mele.

Ai făcut voluntariat în Jamaica. Cum este să ajungi într-unul dintre cele mai celebre locuri de vacanţă pentru a munci?

Le-am combinat, acum, ca să fiu sincer, pentru mine rămâne o experienţă total deosebită. Eram exotic, pentru ei, fiind un alb printre 30 de negri. Dar nu poţi să consideri muncă a ajuta nişte copii care cad pe spate când le dai cadou un ghiozdan.

Voluntariatul este important. De ce crezi că românii nu au înţeles încă importanţa voluntariatului?

E o problemă de infrastructură mai mult, de mentalitate stabilită după ani şi ani în care ne-am tot luat-o de la alte popoare. E greu să te urneşti să îi ajuţi pe alţii gratis când ţie nu îţi merge bine.

Cum simţi Constanţa acum?


Mai mică, şi nu e rău, iubesc traficul aici, acum. Ştiu că pot să ajung oriunde, oricând. Vara tot aici îmi place cel mai mult, însă iarna, când sunt aici, e puţin creepy. Oricum, aici mă simt acasă şi aici am cele mai multe amintiri.

Ca regizor, vezi Constanţa altfel?

Mi se pare ca are emoţii multe. În Constanţa, te simţi trist iarna din cauza mării şi a vremii şi superfericit vara, pentru ca e ca într-un party mare, da, e un oraş cu atitudine multă.

De unde ți-a venit ideea filmulețelor haioase pe care le faci și care crezi că este publicul tău țintă?


Pe scurt, era un trend american şi, într-o zi, am văzut că pe Facebook, în România, începuseră să apară o groază de filmuleţe haioase de mai multe feluri, aşa că am zis să fiu eu primul care face asta, adaptat, în limba română, şi iată! Nu am avut un public-ţintă, planeta asta este publicul meu ţintă.

Cum vezi viitorul? 

Am avut mereu un plan, mereu am ştiut unde vreau să ajung şi cum. Din superstiţie, nu vreau să zic cum îmi văd viitorul. Stai, am uitat că nu sunt superstiţios! Pe TV, făcând ceva nou, acolo îmi văd viitorul.
 
Sursa: Voceaconstantei.ro

Ti-a placut articolul?

Comentarii