De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
13:53 20 01 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Editorial România, spaţiul de distracţie al stilului „merge şi aşa“ şi al sfârşitului vieţii

ro

11 Nov, 2015 00:00 798 Marime text
Zile de suferinţă pentru familiile care îşi îngroapă copiii şi pentru părinţii ai căror copii luptă din răsputeri pentru viaţa lor. Hoţi, asasini, infractori, profanatori au fost, sunt şi vor mai fi. Fapte care aduc nenorocirea, evenimente fatale, ceasuri rele au fost şi vor mai fi. Decesele care contrazic gândirea logică, moartea ce se infiltrează între oameni la concerte, în tribuna stadionului, pe holurile unui bloc, într-un centru comercial sau în interiorul unei şcoli...
 
Românii au ca prim impuls să acuze autorităţile. Orice nenorocire te face să dai vina pe primar, pe parlamentar, pe prim-ministru sau pe toţi odată. Am dobândit un obicei ciudat ca la fiecare tragedie să spunem „De vină sunt autorităţile!“. Avem acest obicei neobişnuit de a nu reacţiona decât în faţa morţii şi atunci haotic! De ce trebuie să moară cineva ca să avem reacţii?
 
Totul este o colosală nedreptate ce apare ca o infecţie odată cu fiecare tragedie. De la spitalele în care microbii domină, până la biserica în care „dansează dracii“, de la dosarul închis al Revoluţiei, până la drumurile care îngroapă în fiecare zi oameni, de la liniştea în care mergea poliţistul motociclist, până la orificii pline cu bacterii în care stau copiii noştri.
 
Am atins punctul în care spunem că totul este abuz, şpagă, autorităţi nepricepute şi legi făcute fără cap. Cu cât înaintezi printre tragedii, cu atât mai mult se accentuează ipoteza de colosală nedreptate: legi fără sens, organizatori fără minte, patroni care nu se gândesc la siguranţă şi un primar care se simte acoperit de acte.
 
O nedreptate la vechea nedreptate, dar suntem siguri că nu se va face dreptatea aceea mare, cu legi care îndeplinesc condiţiile pentru a fi utilizate, cu primari cu simţ de răspundere, cu un cu totul alt guvern.
 
Nu ştiu câtă dreptate avem când dăm vina doar pe autorităţi, dar probabil nici nu ne mai interesează. Ceea ce are însemnătate pentru noi acum este să nu se mai întâmple în aceste cantităţi industriale nedreptatea. Şi nu vorbim de nedreptatea unor patroni iresponsabili, pentru că aceştia vor fi mereu. Vorbim de reacţia instituţiilor când cei responsabili tac, de procese duse până la capăt, de servicii care să nu fie complice la furturi de la buget şi tăieri de păduri.
 
Ţara noastră este spaţiul de distracţie al sfârşitului vieţii. Ai impresia că numai întâmplarea face să nu se moară continuu, să nu dispară viaţa cu totul pe aceste pământuri.
 
Stilul nostru românesc „merge şi aşa“ trebuie adânc îngropat odată cu aceşti tineri morţi în incendiul de la Colectiv! Instituţiile din România trebuie să înceapă să funcţioneze fără să mai aştepte tragedii! Cluburile trebuie controlate pentru că acolo intră multe persoane şi în caz de vreo tragedie trebuie să iasă cu viaţă! Gropile de pe şosele trebuie astupate înainte ca cineva să moară în ele. Clădirile cu bulină din România trebuie consolidate acum, înainte să vină un cutremur care să dea un bilanţ de sute de mii de morţi.
 
Trebuie să ne intre bine în cap ideea că sistemul suntem şi noi! Trecători, angajaţi la primării sau în alte instituţii, lucrători la gaze, ziarişti, politicieni... Avem obligaţia de a trece de la „acela este vinovat!“ la „ce pot să fac eu pentru sistem?“!
 
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii