Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
10:35 23 09 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Persoanele cu dizabilităţi din cadrul Asociaţiei „Carmen Sylva” întâmpină Crăciunul într-o clădire în care ar putea îngheţa iadul (galerie foto)

ro

04 Dec, 2015 00:00 2565 Marime text
În anul 1992, Organizația Națiunilor Unite a proclamat data de 3 decembrie drept Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Este o zi care își propune promovarea înțelegerii problemelor legate de handicap, dar și susținerea demnității și drepturilor persoanelor suferinde.
 
Însă pentru cele 30 de persoane cu dizabilităţi aflate în evidenţa Asociaţiei „Carmen Sylva”, ieri a fost ziua în care a venit Moş Nicolae. Mesagerul Sfântului Nicolae a fost însă pentru ei preotul Mihai Jan, parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ I din Constanţa, cel care coordonează activitatea centrului, alături de care s-au aflat preoţii de la Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ II din Constanţa (Biserica Albă), care sprijină cum pot activitatea centrului. Preoţii au citit rugăciuni de sănătate şi de mulţumire alături de cei prezenţi şi apoi au oferit alimente, încălţăminte şi îmbrăcăminte de sezon celor asistaţi. „Este o zi specială pentru nişte oameni speciali. Pentru ei, astăzi este Sfântul Nicolae“, a spus părintele Mihai Jan.
 
În sediul asociației, din strada Mircea cel Bătrân nr. 20A, într-un spaţiu fără încălzire termică, 30 de suflete, fiecare cu povestea sa de viaţă, îşi împărtăşesc zilnic trăirile unul altuia. Iau lecţii de pictură sau de limba engleză, învaţă cum să aşeze masa de sărbătoare sau se pun la punct în materie de bune maniere. Aici socializează şi aici mănâncă împreună.
 
Asociaţia a fost înfiinţată după Revoluţie, la iniţiativa Adelei Burnea, mama unui tânăr cu dizabilităţi, care a avut răbdare să lucreze cu aceşti oameni. De doi ani însă, preotul Jan a preluat această asociaţie şi se străduieşte să facă lucruri bune pentru aceşti oameni. Învaţă odată cu ei.

Dumi, exemplu de voinţă

Întregul aşezământ funcţionează prin voluntari. Maica Apolinara, care a absolvit facultatea de arte, îi învaţă cum să picteze, iar din lucrul mâinilor lor ies adevărate comori. Icoane pe lemn, pe sticlă, dar şi obiecte de artizanat făcute la orele de lucru manual sunt realizările lor. Pentru mulţi dintre noi, lucruri mărunte, însă pentru persoanele cărora le este greu să ţină în mână chiar şi o lingură sunt fapte măreţe.
 
La bucătărie se află tot mama unei persoane cu dizabilităţi. Totul se face între ei, ca într-o mare familie. Aici l-am cunoscut pe Dumi. El este cel care îi învaţă limba engleză. Este unul de-al lor. În urmă cu 20 de ani, a avut un accident de maşină. După două luni, s-a trezit din comă, însă nu a mai fost acelaşi ca până atunci. După mulţi ani de exerciţii şi kinetoterapie, a reuşit să îşi recapete din simţuri. Este însă un om foarte activ şi foarte implicat. Anul acesta, a participat la patru proiecte internaţionale şi a vizitat jumătate dintre ţările europene. Din acest motiv, nici nu a avut timp să meargă la Galaţi pentru a-şi ridica diploma de licenţă. A absolvit anul trecut facultatea de limbi străine (engleză - franceză). Vreme de trei ani, a urmat cursuri şi a dat examene de la distanţă, dar a făcut ceea ce mulţi tineri sănătoşi şi cu posibilităţi în ziua de astăzi nu izbutesc: a muncit, s-a străduit, a învăţat şi a absolvit o facultate. Este un om optimist, cu mulţi prieteni din toate ţările, cu care păstrează legătura pe Internet. În schimb, la centrul unde funcţionează Asociaţia „Carmen Sylva”, are prieteni cu care se întâlneşte aproape zilnic.

Puloverul cel nou al doamnei Perian

Ieri am cunoscut-o aici şi pe doamna Perian, care se deplasează de foarte mulţi ani într-un cărucior cu rotile. Era bucuroasă că anul acesta a primit un pulover nou, care să îi ţină de cald în clădirea neîncălzită în care funcţionează centrul. Avea însă o nemulţumire, pe care a ţinut să ne-o împărtăşească: este nevoită ca din pensia ei de handicap, de 300 de lei, să îşi facă investigaţiile medicale pe unde poate, şi asta pentru că la policlinicile de stat nu poate merge din cauza neamenajării de rampe pentru persoane cu dizabilităţi. „La Policlinica II nu pot să merg pentru că liftul pleacă de la etajul 1. Or eu cum ajung până la etajul 1?“, se plângea femeia.

„Iarna e crunt“

Preotul Jan îi adună pe toţi lângă el şi împreună spun Tatăl Nostru, pentru a-i mulţumi Domnului pentru cele primite în acest an. „Dacă ne ajută bunul Dumnezeu, vrem ca de Crăciun să putem să punem şi noi pe masă câteva bucate tradiţionale. Pentru mulţi, aceste lucruri sunt deja o rutină. Pentru ei, înseamnă enorm!“, a explicat părintele.
 
Toate persoanele din cadrul asociaţiei găsesc alinare în vorbele părintelui, care îi ascultă cu drag pe fiecare în parte. Preotul Jan îşi îndreaptă şi el rugăciunea către Dumnezeu şi speră că se va găsi o soluţie pentru a îmbunătăţi condiţiile de la centru. „Aici nu avem căldură. Acum, că încă ţine vremea cu noi, mai e cum mai e. Dar iarna e crunt. Pentru noi, cei care ne putem mişca şi ne mai putem încălzi, este altfel, dar pentru cei care sunt imobilizaţi este mult mai greu“, explică părintele Jan.
 
Înăuntru e foarte frig, dar în suflet e cald şi această căldură le dă putere să rabde frigul. E atât de frig, încât aici ar putea îngheţa iadul. Sunt oameni calzi, prietenoşi şi sinceri, care nu cer nimic. Uneori, cer doar puţină atenţie şi mângâiere.
Pentru a veni la centru, Mircea se deplasează prin oraş într-un cărucior cu rotile. „Stau cu mare teamă când ştiu că vine singur. Oricând există riscul de a fi lovit de vreo maşină“, mărturiseşte părintele Jan. El spune că un microbuz cu care să îi poată transporta pe toţi de acasă la centru şi invers ar fi extrem de util. Dar când nici măcar căldură nu are în centru, acest vis i se pare foarte îndepărtat. Îşi pune însă speranţa în Dumnezeu că oameni cu suflet mare vor veni şi vor da o mână de ajutor.
 
Marile „proiecte“ ale preotului Jan pentru acest sfârşit de an sunt să le poată oferi acestor oameni o masă caldă de Crăciun şi de Revelion. Un lucru mărunt pentru noi, un gest extraordinar pentru ei.

Ti-a placut articolul?

Comentarii