Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
08:57 17 08 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Povestea zidurilor de la Enisala, ultima cetate genoveză

ro

05 Apr, 2014 00:00 2359 Marime text
Una dintre cele mai frumoase cetăţi din România, cea de la Enisala, atrage în fiecare weekend sute de turişti. Cetatea este la mai puţin de 40 de kilometri de municipiul Tulcea.

Înainte de a intra în cetate, te opreşti şi admiri peisajul impresionant: imaginea canalelor care fac legătura între lacul Babadag şi lacul Razim este extraordinară. Lacul Babadag este unul dintre puţinele locuri în care încă se mai găseşte anghila, iar lacul Razim este unul dintre cele mai mari din ţară, făcând parte din complexul lagunar Razim-Sinoe. Nimic nu este mai frumos decât natura de la Enisala pe timp de primăvară, atunci când vegetaţia de un verde aprins este traversată, de-a latul, de firicele abastre.
Dar să ne întoarcem la povestea cetăţii genoveze construite în secolul al XIII-lea. Este singura cetate medievală care a rămas în picioare în această porţiune de ţară, doar câteva mai există prin Moldova. Ineditul acestei cetăţi este rolul ei militar (de aici urmăreau genovezii navele de comerţ în perioada în care controlau traficul pe apă), combinat cu peisajul fabulos. Este o împletire fericită între interesul ştiinţific şi atracţia turistică, un „cuib de vulturi“ care domină împrejuimile.

Cetatea Enisala, cunoscută şi sub denumirea de Heraclia sau Heracleea, a fost construită de puterea imperială bizantină şi de cea comercială genoveză, la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea, după care a fost inclusă în sistemul defensiv al Ţării Românesti. Mai apoi, spun cercetătorii, a fost transformată în garnizoană a Imperiului Otoman. Este situată în apropiere de satul cu acelaşi nume, pe deal. Denumirea cetăţii provine din turcescul „yeni“ (nou), respectiv din regionalismul dobrogean „sale“ (aşezare, sat), adică „aşezare nouă“. Se pare că turcii ar fi preluat denumirea de la localitatea de lânga cetate, căreia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo. Principalul scop al acestei cetăţi era militar - defensiv şi de supraveghere de la înălţime a drumurilor de pe uscat şi de pe apă. A fost abandonată de către turci, astfel că, în următoarele secole, cetatea a căzut în ruină. Cu toate acestea, un element deosebit care individualizează această construcţie este acela de a fi supravieţuit confruntărilor armate ruso-turce care s-au desfăşurat pe teritoriul Dobrogei. Istoricii povestesc că, acum două secole, generalii armatei ruse au ordonat distrugerea tuturor cetăţilor medievale din nordul Dobrogei unde funcţionau garnizoanele Imperiului Otoman. Una singura a scăpat, pentru că nu mai era activă la momentul acela. Aşa se face că Enisala a rămas în picioare. A fost parţial reconstruită, astfel că singura cetate medievală din Dobrogea a redevenit un obiectiv turistic major al Dobrogei de Nord.

Cimitirul de la poalele cetăţii

O nouă atracţie a zonei sunt descoperirile arheologice. Cercetătorii de la Institutul de Cercetări Eco Muzeale din Tulcea au deschis un şantier arheologic la poalele cetăţii Enisala: au fost găsite aproximativ 500 de complexe arheologice, dintre care peste o sută de mormite în care au fost îngropaţi, cel mai probabil, locuitorii din cetatea genoveză. Totodată, arheologii au adus la suprafaţă o aşezare neolitică ce aparţine Culturii Gumelniţa (a doua jumătate a mileniului al V-lea î.Hr.), precum şi una datând din prima Epocă a Fierului, ceva mai consistentă, cuprinzând locuinţe şi gropi ce serveau unor scopuri diferite.

Sursa: http://www.historia.ro
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii

  • Sabou Lenuta 05 Apr, 2014 22:18 Cetatea si locurile din imprejurimi merita sa fie vazute, dar drumurile noastre: europene,nationale,judetene lasa de dorit. Azi am vizitat cetatea, da pe ploaie si vant, la intoarcere am avut proasta inspiratie sa mergem din "greseala" pe drumul DJ 222, a fost un chin,am facut slalom printre gropile din "asfalt" care erau cat jumatate din roata masinii intre localitatile: Beidaud-Sarighiol de Deal-Ramnicu de Sus si Gradina. Poate sunt printre iubitorii de istorie persoane care se ocupa cu intretinerea si asfaltarea drumurilor noastre, poate domnii primari din comunele de care apartin aceste sate, circula pe aceste drumuri si pot face ceva. Sau de ce nu, cei de la judet, Regia de drumuri judetene....am uitat sa precizez, vor spune ca nu sunt bani( accize, taxe de drum, rovinieta).