Experimentul Metro 2

Clienti batjocoriti

Ziua buna o ai gata stricata daca te duci la ora deschiderii la Metro 2 * Joi dimineata, reporterii cotidianului nostru au incercat la orele 06.00, sa cumpere un bidon cu apa plata * Avand ambalajul cumparat anterior si dorind sa-l schimbam am solicitat informatii la intrarea in magazin, unde se afla niste angajate special platite pentru acest serviciu * Aici, zambitoare nevoie mare, o salariata blonda, pe nume Iliescu, ne-a indreptat pasii catre o chichineata din fata magazinului, unde sa predam bidonul * Aici stupoare: desi trecuse ceva timp de cand incepuse programul, anexa magazinului nu era deschisa * Incercand sa aflam cam cand deschide, aceeasi blonda ne zice, priceputa nevoie mare, ca la 9.00 * Dupa ce s-a mai interesat pe ici pe colo, s-a minunat cand a aflat ca si chichineata are acelasi program ca si magazinul * "Mergeti ca sunt fetele acolo, ca mi-a zis seful", ne-a indemnat tanara Iliescu * "Nu-i nimeni, ca se vede de aici", o calmam noi * Intr-un tarziu, apar si "fetele de la ambalaje", uitandu-se in stanga si dreapta sa vada cine le deranjeaza, asa de noapte, tabieturile

O ora intreaga trebuie sa faci la Metro 2 pentru a cumpara un bidon de apa plata cu ambalajul adus de acasa. In tot acest timp trebuie sa faci tot felul de drumuri incrucisate, timp in care pentru 19 litri de apa ti se intocmesc nici mai mult nici mai putin decat trei facturi cu care demonstrezi, la controlul de la iesire, ca ai trecut pe la tot atatea case de incasat la care la o astfel de ora matinala gasesti numai casiere morocanoase.Cine vrea sa aiba o zi stricata inca de la primele ore poate face un experiment, simplu de altfel. Isi propune sa cumpere un bidon cu apa plata de la Metro 2, la inceperea programului si problema este ca si rezolvata. Cam asta au patit si reporterii nostri joi dimineata, fara sa stie cam ce-i asteapta. Astfel, cu bidonul gol in mana, stiind ca intotdeauna cel care se scoala de dimineata, departe ajunge, ei au incercat sa cumpere unul plin de la Metro 2 . Am solicitat informatii la intrarea in magazin, unde, zambitoare nevoie mare, o angajata blonda, pe nume Iliescu, ne-a indreptat pasii catre o chichineata aflata la circa 50 de metri in fata magazinului, unde sa predam bidonul. Aceasta, desigur dupa verificarea legitimatiei de acces.Bate, ca nu ti se va deschideCu bidonul gol in spate, am plecat catre locul cu pricina, indicat de femeia care are aceasta sarcina de serviciu si pentru care este platita. Aici, desi trecuse ceva timp de cand incepuse programul, anexa magazinului nu era deschisa. Un lacat mare facea imposibila intrarea in locul cu pricina, iar prin interior nu se vedea ca ar fi cineva. Incercand sa aflam cam cand deschide, am facut cale-ntoarsa, unde aceeasi blonda ne zice, priceputa nevoie mare, ca la 09.00. Dupa ce a dat cateva telefoane in stanga si in dreapta, s-a minunat cand a aflat ca si chichineata are acelasi program ca si magazinul. "Mergeti ca sunt fetele acolo, ca mi-a zis seful", ne-a indemnat victorioasa tanara Iliescu. Aceasta, in ciuda faptului ca din locul unde eram se vedea clar ca nu venise cineva sa deschida. Am incercat sa-i explicam ca situatia a ramas neschimbata, dar nu avea cine sa inteleaga. Intr-un tarziu, au aparut si "fetele de la ambalaje", trei la numar, uitandu-se in stanga si dreapta sa vada cine le deranjeaza tabieturile, asa de noapte.Caruselul facturilor"Legitimatia, va rog", ne interpeleaza una dintre ele, cand am facut primul pas in chichineata de tabla, in care abia se putea respira. Se uita la document, o introduce in calculator, pentru verificari in baza de date si ne-o da inapoi. "Mergeti in magazin, platiti totul inclusiv bidonul, dupa care veniti din nou aici", ne spune femeia. "Pai de ce ne-ati mai verificat legitimatia?", intrebam noi, fara sa fim convinsi ca vom primi un raspuns. In fine, am luat bidonul gol, l-am dus in masina de data aceasta, dupa care am plecat in magazin. Din nou, ni s-a verificat legitimatia. In fine, am platit bidonul, cu continut cu tot, am luat factura si din nou la anexa. Aici am predat ambalajul gol, ni s-a dat o alta factura si am fost indemnati sa mergem din nou in magazin. O alta verificare a legitimatiei, dar ni s-au si dat banii pe ambalaj, desigur cu toate cele: "n-aveti trei mii de lei, ca sa va daaauuuu...?" "Nu, nu avem", am raspuns noi, obositi deja. In fine, cu chiu cu vai, am mai primit o factura, dupa ce am semnat pe o alta ca am primit nu stim ce de la magazinul Metro 2 . Pentru 19 litri de apa plata am primit exact trei facturi si pentru fiecare s-a pierdut timp, nu jucarie. Cu un brat de hartii in mana, am plecat pe usa, dupa ce cu cinism parca, vanzatoarea ne-a strecurat printre dinti: "O zi buna". Am incercat sa discutam cu un oficial al magazinului. Zadarnic. Am lasat si o carte de vizita blondei Iliescu. Ieri, intr-un sfarsit, ne-a sunat seful magazinului, Marius Stan, care a spus ca va verifica situatia si va lua masurile care se impun in asa fel incat situatia sa nu se mai repete.