Trebuia să moară Păunescu

Am constatat, zilele acestea, un trist adevăr: trebuia să moară Poetul ca totul să se direcţioneze către El. Să ia faţa celor care ne-au sufocat existenţa: primarul Radu Mazăre cu ieşirile lui ieftine despre Papua Noua Guinee, cluburile cu rusoaice, slugoii lui Băsescu şi alte de-astea. Au dispărut, cel puţin zilele acestea, politicienii cu declaraţiile lor sforăitoare de atotştiutori şi de savanţi în ale guvernării. Trebuia să moară Adrian Păunescu pentru a scăpa de piţipoancele cu figuri şi busturi artificiale, ajustate de medici prin tot felul de implanturi. Am scăpat, cel puţin câteva zile, să le mai vedem prin tabloide şi pe la televiziuni de doi bani sufocându-ne existenţa cu ţinutele lor desfăcute în faţă şi în spate, şi cu sfârcurile ieşite p-afară, după îndelungi exerciţii pentru reuşita succesului.

Trebuia să moară Poetul să nu mai auzim de angajaţi ai Consiliului Judeţean şi ai Primăriei Constanţa, în frunte cu directorii lor, care se vroiau văzuţi de Mazăre şi de Constantinescu cum se luptă ei cu Guvernul portocaliu care a dus ţara de râpă. Totul a pălit în faţa morţii Poetului. Şi protestul spontan sau voluntar, cum se numeşte mai nou mascarada care ţine de luni până vineri la instituţiile publice. Desigur, excepţie fac sâmbăta şi duminica pentru că sunt zile de odihnă. Şi cei de la CJC şi de la Primărie nu pot protesta decât în timpul programului, iar de greva foamei nu se poate vorbi, fiindcă nu face parte din scenariul celor care vin cu idei.

Trebuia să moară Poetul pentru a nu fi nevoiţi să mai citim pe toate alertele ce mai face mafia arabă, mafia rusească şi tot felul de mafii în frunte cu cea politică românească.

Dacă nu murea Poetul, aveam parte de un sfârşit de săptămână, la fel ca şi altădată, plin de luptele dintre Emil Boc şi Victor Ponta, dintre Crin Antonescu şi Victor Ponta şi dintre Băsescu şi toţi ceilalţi.

La fel, dacă nu murea Poetul, aveam parte de scandalul pe care l-a declanşat UDMR, care nu se mai simte bine unde este acum şi vrea mai mult. Cu acelaşi talent cu care se lipeşte şi de o parte şi de alta, de două decenii încoace, în aşa fel încât să stea la putere. Pentru că a putut şi încă mai poate să tragă sforile într-o legislaţie slabă, cu carenţe, care poate fi folosită pentru maghiari.

În fine, trebuia să moară Poetul pentru a fi mai buni, mai umani. Trebuia să moară Poetul pentru ca o naţiune întreagă să aibă linişte. Trebuia un martir al liniştii româneşti. Şi acesta a fost Poetul.