Sfarsitul functionarimii publice

Chiar dacă îşi vedeau locul asigurat pe vecie în fotoliul de funcţionar public, visul frumos s-a transformat într-unul urât. Sute de mii de funcţionari publici stau ca pe ace până când vor şti exact câţi dintre ei trebuie să plece.

Visul tuturor celor care credeau, până nu demult, că a lucra în administraţia locală este job asigurat pe viaţă, s-a spulberat de câteva săptămâni, de când Guvernul a anunţat reduceri masive în rândul bugetarilor. În speranţa că vor reuşi să-i determine pe guvernanţi să uite povestea concedierilor, mulţimi succesive de bugetari din toată ţara s-au perindat pe la Bucureşti, în faţa Palatului Parlamentului. Au protestat, fiecare cum a ştiut mai bine. Însă au plecat acasă aşa cum au venit, bineînţeles pe cheltuiala sindicatului din care fac parte.

Mulţi nu au crezut că într-adevăr se vor face restructurări în administraţiile locale, în condiţiile în care se ştia că de statutul de funcţionar public nu scapi decât dacă ai săvârşit sancţiuni disciplinare grave ori ai fost chiar trimis în judecată. Şi iată cum Guvernul le-a dat peste nas şi îi trimite pe mai bine de 20% dintre funcţionari acasă. Fără plăţi compensatorii, fără preavize, fără nimic. Chiar dacă nu este o situaţie deloc roz pentru mulţi dintre cei care se află pe lista neagră a disponibilizaţilor, întrebarea cea mai gravă este ce se va întâmpla cu toţi aceşti bugetari care vor rămâne pe drumuri, fără niciun venit. Şi aici nu fac referire la cei care de pe urma statutului de funcţionar public s-au făcut oameni adevăraţi, unii cu averi şi case şi maşini impresionante, ci la cei care trăiau de la un salariul la altul şi care, de fapt, făceau cea mai grea muncă. Funcţionarii de rând care trudesc, aşa cum ar trebui să facă fiecare angajat la stat. Numai că, aşa cum este obiceiul prost la români, de ce să nu păgubească statul şi să muncească mai puţin?! Că până la urmă nu te verifică nimeni minut de minut să vadă cât munceşti şi cât trudeşti. Cu atât mai mult cu cât, nu de puţine ori, a munci în instituţiile statului seamănă mai degrabă cu parade zilnice de modă, plimbări de la o instituţie la alta, dar şi un soi de cinema. Partea cea mai ciudată din toată această nebunie este că oamenii buni vor rămâne pe lângă noua organigramă, chiar dacă se vor da, se pare, direcţii clare referitoare la criteriile după care se vor face restructurările.