Sezonist la tine acasa

Recunosc, pana de curand, nu am fost in stare sa inteleg turistul venit vara pe litoral. Nu am vrut, nu am putut sau m-am lasat manata de sentimentul cumplit de frustrare, cauzat de invazia sezoniera.

Pentru noi, cei care suntem vecini permanenti ai marii si care, oriunde ne-am muta pe aceste meleaguri, nu am putea sa scapam, chiar daca am vrea, de mireasma ei, vara nu este mereu placuta. Noi plaja nu prea facem, distractiile varatice ne plac sau nu prea, la munca mergem si pe cele mai teribile calduri si ne deranjeaza enorm faptul ca, atunci cand noi suntem prinsi in activitatile noastre cotidiene, sezonistii, asa cum ii numim putin peiorativ, se bucura de marea noastra. Eu trebuie sa recunosc... vara, marea mi se pare murdara, impura si fara niciun farmec. Curata nu este ea, saraca, nici in extrasezon, insa, parca atunci cand primeste in valurile ei pe toata lumea, mi se indeparteaza de suflet. Nu-mi imaginez viata fara sa-i simt mirosul in fiecare dimineata. Din cauza faptului ca locuiesc foarte aproape de mare, prezenta ei face parte din existenta mea. Plimbarile sunt mult mai relaxante daca te uiti la intinderea azurie, insa, am realizat ca acum, vara, parca nu mi se face dor sa o vad. Oricum, revenind la subiect, in week-end-ul care a trecut am simtit si eu, pentru cateva ore, cum este sa fii turist. M-am plimbat prin locuri pe care nu le mai vazusem demult, am avut curiozitatea sa "inspectez" tarabele de pe faleza, am incercat sa nu ne pierdem unul de altul, pentru a nu ne indeparta de grup. Cam asa vedeam eu viata de turist. In aglomeratia generala este greu sa-ti reperezi prietenii si, alaturi de turisti adevarati, am incercat si noi sentimentul adaptarii, macar pentru o scurta perioada de timp, la taramuri noi, sa le exploram. A fost dragut, interesant si destul de incitant. Am incercat sa ma detasez, sa nu spun ca marea imi este apropiata si ca eu, spre deosebire de ei, am privilegiul sa-i vad frumusetea nestirbita de "liftingul" comercial. Nu m-ar fi inteles. Am auzit oaspetii varatici plangandu-se de zonele "virgine" ale litoralului. "Sunt muste si tantari. Nu putem face plaja. Sunt scoici si pietroaie. Apa nu este la fel de frumoasa, la fel de curata si plaja nu este amenajata", se vaicareau cativa obisnuiti cu viata pe malul marii, traita la hotel. Noi nu suntem asa. Noi ne bucuram de fiecare pietricica pe care o putem numi a noastra. Fiecare bolovan de pe nisip ar putea nara povesti de dragoste, impletind romantismul cu partea tragica a love story-urilor. Avem norocul de a ne simti stapani pe locurile dorite si "cotropite" numai vara. Noi nu plecam niciodata "la mare", asa cum generic spun chiar si cei care s-au nascut aici, insa traiesc prin alte parti ale tarii. "Vin la mare saptamana asta", anunta cei care ar putea sa spuna ca vin acasa. Evident, nu putem avea aceeasi perspectiva asupra subiectului. Insa, va pot spune ca viata de sezonist nu-i chiar asa de rea. Aglomeratia este deranjanta, dar probabil ca sufletul meu de bastinasa nu si-a putut reprima de tot sentimentele. Insa, am ajuns la concluzia ca-mi place sa simt marea ca fiind a mea. Si, mi-am promis ca, oriunde ma va purta viata, nu voi veni "la mare", ci acasa.

Scris de: {autor}Corina SAMOILA{/autor}