Interlopii cei haioşi

Despre interlopii constănţeni s-au scris câte şi mai câte. Că se omoară între ei, că sunt cotei, că scuipă şi înjură, că-şi sparg capetele, se taie, îşi dau cu barda peste picioare şi cu toporişca în ţeastă. Şi, totuşi, există încă un aspect mai puţin mediatizat în ceea ce-i priveşte. Iar aici mă refer la faptul că pot fi, uneori, foarte, foarte haioşi.

Bineînţeles, nu când îşi scot dinţii cu pumnii sau când se înjunghie. În multele lor apariţii pe la procesele în care sunt judecaţi pentru multiple şi variate fapte de violenţă, aşa-zişii interlopi reuşesc să scoată „perle“ demne de atenţie. De pildă, săptămâna trecută, unul dintre apropiaţii fraţilor Vasea a declarat, în faţa judecătorilor, cu toată onestitatea şi seninătatea de care putea să dea dovadă, că este cercetat în mai multe dosare pentru „deranjarea publică“. Sinceră să fiu, nici până azi n-am reuşit să mă lămuresc prea bine cum stă treaba cu „deranjarea publică“. Nu de alta, dar am aşa o bănuială că interlopul nu se referă la o eventuală stare de disconfort fizic, ce implică vizite dese la baie, pe care să le-o fi indus, involuntar, constănţenilor. În altă ordine de idei, de remarcat faptul că şi interlopii din gruparea adversă au avut parte de momentele lor haioase. Spre exemplu, să ni-l imaginăm pe Lucian Călimărea, un munte de om, în timp ce stă şi se gândeşte profund, cu o expresie de concentrare maximă, la motivul pentru care vrea să fie cercetat în libertate. „Pentru că eşti nevinovat“ - i-au şoptit, exasperaţi, colegii din boxă. „Aaa, da. Tocmai, pentru că sunt nevinovat“, a conchis şi bravul Călimărea. Pe de altă parte, este demn de toată atenţia şi modul „amical“ în care membrii grupărilor adverse se salută la instanţă. Un „mai trăieşti, mă?“, exprimat cu o uimire sinceră şi ochi mari, nevinovaţi, stă în loc de salut pentru rivalii străzilor. Bine, măcar, că nu mai încearcă să se omoare în faţa Palatului de Justiţie, ca la început. De netăgăduit, sunt multe momente de acest gen, nepreţuite, care reuşesc, paradoxal sau nu, să destindă atmosfera încărcată de la procese. Vrând-nevrând, cu sau fără intenţie, interlopii pot fi şi haioşi. Aş îndrăzni chiar să spun „criminal“ de haioşi. Aa, sau asta era o faţă a lor, pe care vroiau să o ţină bine ascunsă, iar în rândul opiniei publice să treacă drept nişte duri, în ipostaza de „aceşti Godfather-i“ ai Constanţei?