Constanţa, sub asediul colindătorilor de ocazie

În ultimele zile, municipiul Constanţa a fost „invadat" de zeci de cete de colindători, care vor să-şi mărească bugetul. Repede şi uşor.

Că românul este darnic în preajma Crăciunului. Cu gândul la bani, mulţi se încumetă să vină din alte judeţe pentru a ura şi a colinda. Şi pentru că în marile oraşe se câştigă mai bine, trupele de urători colindă cât îi ţin picioarele şi vocile. Cu Capra, cu Ursul... Nu ratează nicio vilă, niciun bloc, nicio piaţă, nicio instituţie de stat, niciun sediu de firmă. Nimic. Perioada de urat s-a mărit şi ea: începe cu două săptămâni înainte de Crăciun şi se termină la Bobotează. Iar drept răsplată, colindătorii din zilele noastre nu mai poftesc la colaci, nuci, mere sau bomboane. Bancnotele sunt cea mai mare atracţie pentru ei. Din păcate, mulţi dintre colindători şi urători nici nu cunosc semnificaţia urărilor pe care le repetă an de an. Alţii nici măcar nu cunosc versurile colindelor. Nici măcar ploaia mocănească de ieri nu i-a oprit din activitate pe colindători. Am avut ieri ghinionul ca în acelaşi mijloc de transport în care mă aflam să urce trei tineri. Între două staţii de autobuz, aceştia au reuşit să ţipe o urare, acompaniaţi de un clopot răguşit. După trei minute de zgomot asurzitor, unul dintre ei, cel care juca rolul Caprei, a început să strângă banii. Unii pasageri au întors capul, alţii s-au scotocit prin buzunare după mărunţiş. Au fost unii care le-au reproşat urătorilor că nu au prestat suficient de bine ca să fie plătiţi. Mai mult, nici capra nu semăna a capră: tânărul se învelise cu o pătură ruptă, iar pe faţă îşi trăsese o mască. La prima staţie, tinerii au coborât, iar în urma lor au urcat doi copii cu câte o iconiţă în mână. Aceştia au cântat o colindă despre Naşterea Domnului Iisus Hristos, iar pasagerii impresionaţi le-au întins câte un leu. Dacă îi întrebi totuşi ce reprezintă obiceiul, cei mai mulţi spun că nu ştiu adevărata semnificaţie. „Nu ştiu ce este colindul, mă trimite mama. Merg deoarece câştig bani de sărbători", mi-a spus un puşti care colinda ieri trecătorii prin Gara Constanţa. În pofida acestor neajunsuri, cetele de colindători impresionează prin frumuseţea costumelor sau a măştilor. Zgomotul tobelor, al clopotelor, al trompetelor, al pocnitorilor şi al biciului trezesc la viaţă oraşul şi transmit constănţenilor „La mulţi ani!".