Bişniţarii pe care-i votăm

Ciudat, nu? În State şi prin ţările pe care le putem numi civilizate, politica este oricum, numai a măruntului nu. Nici din punct de vedere financiar, dar nici din cel al efortului pe care politicienii îl depun pentru a fi pe placul electoratului. Acolo, ori eşti, ori nu. Chiar dacă se cosmetizează şi acolo candidaţii, dacă li se astupă găurile şi li se aruncă „praful sub preş", fără scrupule, rezultatul final poate fi impresionant. La noi, politica nu poate fi decât a măruntului şi... măruntă. Lipsă de bun simţ, dezinteres?! Nu ştiu cum să interpretez. Îmi vine un singur cuvânt în minte: bişniţă. Se vând şi se cumpără voturi ca pe piaţa neagră. Veţi spune că este un subiect care contează numai în preajma alegerilor. Dar, aşa cum am văzut, timpul dintre scrutine trece al naibii de repede. Iar urmările le simţim în toată perioada asta, nu doar atunci când băgăm buletinele în urnă, ci atunci când ne vine să ne băgăm totul în ei, în cei pe care i-am votat, oricare ar fi numele lor. Mă uit aşa, printre politicienii Constanţei, şi mi-aş dori să văd unul pe care să mi-l mai doresc în peisaj şi la anul, să spunem. Faceţi un exerciţiu de imaginaţie. Scrutaţi cu ochii minţii Primăria, Consiliul Judeţean, Consiliul Local, treceţi apoi la consilierii judeţeni, la conducerile partidelor sau ale instituţiilor, că şi ei tot pe criterii de bişniţă politică au fost numiţi. Acum (sunet de tobe): pe cine v-aţi mai dori în funcţie?! Chiar aş fi curioasă. Am ajuns să ne mândrim că primarul nostru dansează bine şi că face scandal ca nimeni altul, că preşedintele CJC a ajuns vedetă cu episodul intersecţia şi că nu ştiu care politician nu ştiu ce afaceri mai face. Că un senator este implicat în vreun scandal de proporţii, că un director este închis, că altul a fost eliberat după ce i se puseseră cătuşele din cauza faptului că ceruse mită în numele partidului, că aşteptăm percheziţiile, că vameşii conduc lumea şi pământul şi... aşa cum spune cântecul: „Povestea merge mai departe, ca vântul din Vama Veche".

Revin la ideea iniţială şi spun din toată inima că pentru mine, om care ar dori să meargă la vot, dar nu crede că are de ce să facă asta, lumea politică a devenit o bişniţăreală. Fără formă, fără fond, cu interese şi dedesubturi putrezinde. Mi-i imaginez pe toţi cu burtoacele rumenite de soare acoperite doar în partea superioară de câte un maiou mizerabil, cu lănţocul de aur la gât şi vreo patru ghiuluri pe mâini, cu ochelari de soare care să le ajungă până la mustăţile asudate, numărând paraii şi euroii şi cumpărând posturi, voturi sau eliberări. Aşa cum vedem în filme că se întâmplă în cartierele mărginaşe ale ţărilor din America Latină. Că şi aşa ne place mult acolo...