Şeful DGA Constanţa, Camil Manea „Dovada că nu ocolim portul? Cazul celor doi «Bucuri», Ioan şi Claudiu"

În contextul mega-dosarului de corupţie „tabla de şah" instrumentat la nivel central de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, comisarul şef Camil Manea, şeful Serviciului Judeţean Anticorupţie Constanţa al Direcţiei Generale Anticorupţie, spune că „«tabla de şah» de la Albiţa este diferită de «tabla de şah» de la Constanţa". Tot în legătură cu aşa-zisa operaţiune „tabla de şah" - menită să decapiteze sistemul privat al vameşilor şi al poliţiştilor de frontieră români -, şeful DGA Constanţa a precizat că vama şi Portul Constanţa, inclusiv Constanţa Sud Agigea, nu vor fi ocolite.

Aflat de mai bine de cinci ani în fruntea Serviciului Judeţean Constanţa al Direcţiei Generale Anticorupţie, comisarul şef Camil Manea a mai precizat că nu există dosare create „la comandă" sau ca o răzbunare personală. „Nu poţi să creezi dosare penale, căci nu poţi inventa speţele. Iar dacă rişti totuşi să faci asta, atunci lucrurile se întorc împotriva ta", a declarat şeful de la Anticorupţia constănţeană. Devenit şef al Serviciului Judeţean Anticorupţie Constanţa al DGA la relativ scurt timp de la înfiinţarea structurii, comisarul şef Camil Manea a absolvit Academia de Poliţie în 1996, iar de atunci a lucrat în domeniul Cercetări Penale, având numai funcţii de execuţie. În septembrie 2005, acesta a trecut testele pentru a fi încadrat în structura nou-createi Direcţii Generale Anticorupţie.

Când şi cum aţi devenit şeful Serviciului Judeţean Anticorupţie Constanţa? Unde aţi lucrat înainte?

În septembrie 2005 m-am angajat la DGA Constanţa, ca ofiţer de anchete, iar pe data de 1 ianuarie 2006 am devenit şeful serviciului, după ce am câştigat concursul organizat în acest sens, fiind vorba despre un test scris şi un interviu. De altfel, şi la momentul angajării ca simplu ofiţer şi eu, şi ceilalţi ofiţeri am trecut mai multe teste, ultimul fiind un interviu cu directorul general al DGA, procurorul Marian Sîntion. Până să mă angajez la DGA am fost ofiţer la Cercetări Penale în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Constanţa.

Numele dumneavoastră a fost vehiculat mai ales în legătură cu scandalul „mafia de la Rutiera Constanţa", izbucnit în presă în vara anului 2009. La momentul respectiv, s-a spus că ar fi fost o răzbunare din partea dumneavoastră, izvorâtă dintr-un incident rutier petrecut în curtea IJPF Constanţa. Cum răspundeţi acestor acuzaţii?

Dosarul „Rutiera" din 2009 nu are nicio legătură cu tamponarea din curtea IJPF, în care am fost implicat. Cazul a fost demarat în luna martie 2009, iar incidentul rutier a avut loc în luna iunie 2009. Nu a fost în niciun fel vorba despre vreo răzbunare din partea mea. De altfel, nu poţi să creezi dosare penale. Nu poţi să le faci la comandă, nu există astfel de dosare, căci nu poţi inventa speţele. Şi chiar dacă rişti totuşi şi o faci, atunci se întorc împotriva ta. Dar dosarul „Rutiera" nu a fost răzbunare personală. A, dacă ei vor s-o considere aşa, când vin după ei pentru că au luat mită, atunci să-i spună cum vor, doar să aibă grijă să nu ia mită.

În contextul în care poliţiştii iau mită, vreuna dintre structurile poliţieneşti din Constanţa este considerată cea mai „coruptă" instituţie?

Nu există aşa ceva. La nivelul Constanţei, nu putem spune că există o structură mai coruptă decât alta.

Atunci se poate spune că s-a micşorat numărul de cazuri în care poliţiştii cer sau iau mită?

Nu s-a micşorat numărul de cazuri. Cine e corupt e corupt, nu se opreşte din luat şpagă. În schimb, pot spune cu certitudine că a crescut numărul poliţiştilor care ne sesizează cu privire la faptul că li s-a oferit mită. Comparativ cu anii trecuţi, când abia dacă reclamau unul sau doi, numărul acestora este considerabil mai mare la acest moment.

Care este poliţistul constănţean care a pretins cea mai mare mită de când s-a înfiinţat DGA Constanţa?

Cred că este comisarul Claudiu Bucur, de la Secţia Regională a Poliţiei Transporturi Constanţa, care a fost prins în flagrant, suma totală solicitată fiind de 15.000 de euro.

Este adevărat că, doar cu scurt timp înainte de realizarea flagrantului în urma căruia a fost depistat, comisarul a participat la o acţiune organizată de DGA de prevenire a faptelor de corupţie?

Da, este adevărat, s-a întâmplat cu maxim o lună înainte de prinderea în flagrant. De altfel, organizăm astfel de acţiuni de prevenire cu toate structurile Ministerului de Interne de la Constanţa. Avem discuţii cu agenţii şi ofiţerii MAI, le arătăm imagini de la cazurile soluţionate şi le explicăm care sunt riscurile pe care şi le asumă. Totodată, avem astfel de întâlniri şi cu ofiţerii detaşaţi pe litoral în cursul sezonului estival. Pentru fiecare serie de detaşaţi organizăm întâlniri în care le explicăm cum să se ferească de corupţie.

Referitor la operaţiunea „tabla de şah", în care sunt vizate vămile şi poliţia de frontieră, vi s-a dat de înţeles că structurile acestea de la Constanţa ar trebui să fie evitate, în contextul în care Vama Constanţa ar fi văzută ca „perla sistemului privat al vameşilor"? Vi s-a „sugerat" că este mai bine să ocoliţi vămile constănţene şi Portul Constanţa?

În atenţia noastră sunt toţi lucrătorii Ministerului Administraţiei şi Internelor, inclusiv cei din Portul Constanţa. Cum să ocolim Portul Constanţa, când acolo avem Poliţia de Frontieră, Poliţia Port, Serviciul de Crimă Organizată Port Constanţa?! Cea mai bună dovadă că nu ocolim Portul Constanţa este reprezentată de cazul celor doi „Bucuri" de la Transporturi, Ioan şi Claudiu, prinşi cu câte 1.000, respectiv 15.000 de euro. Nu ni s-a „sugerat" să ocolim pe nimeni. Toate la timpul lor. Oricum, operaţiunile anticorupţie legate de vămi şi poliţia de frontieră diferă în toată ţara. „Tabla de şah" de la Albiţa de exemplu nu are nici o legătură cu „tabla de şah" de la Constanţa.

S-a tot vorbit despre aşa-numitele percheziţii ratate de la Constanţa, când s-au încurcat adresele, iar oameni nevinovaţi s-au trezit cu uşile sparte şi mascaţii peste ei. Cine plăteşte „oalele sparte" în astfel de cazuri?

Cineva este de vină întotdeauna în situaţiile de acest gen. Fie că este ofiţerul de poliţie judiciară care greşeşte adresa din diferite motive, fie că este coordonatorul anchetei, fie oricine altcineva din echipă. Cert este că cine a greşit plăteşte întotdeauna. I-au spart altui cetăţean uşa din greşeală, atunci cel care se face responsabil este bun de plată. De altfel, procedura standard nu este să spargi uşa omului, ci să baţi la uşă. Spargerea uşii este excepţia, dar dacă ţi se pare că este cineva în casă care nu vrea să deschidă şi ai acceptul procurorului, atunci spargi uşa. Dacă descoperi că te afli la adresa greşită, ceri scuze şi pleci unde este nevoie de tine. Ulterior, se stabileşte cine este vinovat de încurcătură, se ia legătura cu păgubitul şi vinovatul achită contravaloarea prejudiciului. Plăteşte cel care a greşit din banii lui, nu din banii instituţiei. Totuşi, astfel de situaţii nu se întâlnesc frecvent, procentul este destul de mic în raport cu câte percheziţii se efectuează.

Cum este văzut la Bucureşti Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa?

Suntem bine văzuţi. În 2010 am luat locul I pe ţară la prezentarea cazurilor de corupţie instrumentate în comun cu Ministerul Public.