Turistii din Mangalia sunt transportati sub forma de „conserve"

Claie peste grămadă sau, pur şi simplu, bătaie de joc, aşa ar putea fi descrisă, şi anul acesta, viaţa turistului de pe litoral, aflat, de nevoie, în mijloacele de transport în comun

Zile fierbinţi în microbuze ce vin destul de des, dar nu îndeajuns faţă de necesarul vârfului de sezon.

Pentru banii pe care îi obţin în cele două luni de sezon „plin", şoferii riscă viaţa turiştilor fără să clipească. Bătrâni abia ieşiţi de la procedurile de la Sanatoriul Balnear, familii cu copii mici care abia se ţin pe picioare, femei care se duc la muncă în staţiuni. Un haos general şi o voce ţipătoare care acoperă hărmălaia din microbuz: „Mai în spate, vă rog, că nu mai poate urca lume. Vă deschis eu uşile din spate (n.r. cele de marfă, care nu sunt prevăzute şi cu trepte la coborâre) ca să coborâţi mai uşor". Şoferul se răţoieşte şi el, ceva mai convingător, la o turistă străină, buimacă de sauna care o înconjoară şi care nu a înţeles apelul taxatoarei în pantaloni minusculi: „Mai în spate, doamnă. Nu are lumea loc de tine!"

Lumea urcă, urcă... Primeşti chiar şi bilet. Ce-o fi, că doar de obicei ţi se iau banii şi atât?! Treci prin faţa unui filtru. Maşini de poliţie, angajaţi ai primăriei, ba chiar şi primarul Tusac. Te gândeşti: până aici a fost greu. Ne-au venit salvatorii, o să ia o amendă şoferul, de nu o să o poată duce. Acesta ia pe loc o mină politicoasă, ochelarii de soare îi zboară de pe nas automat: „Să trăiţi, nu mai fac, şopteşte el suav, pe geamul larg deschis. Promit, e ultima dată!".

Microbuzul rulează apoi, agale, cu ciorchinele uman dinăuntru agăţat de tavan, de bare, de scaune, de hainele celor ce au prins un loc pe scaun. Şoferul râde, mulţumit. Dezamăgire: filtrul era pentru „altceva": autorităţile demolau nişte bulgari care construiseră un chioşc mizer undeva, prin Saturn. Filtrul pentru încălcarea legii votate tot de autorităţile locale, împotriva batjocurei turiştilor şi localnicilor nu s-a organizat încă.

Obosit, dai cei 3 lei în staţie şi mulţumeşti. De ce? Numai tu ştii, pentru că, brusc, îţi dai seama că nu ai niciun motiv de mulţumire că ai fost tratat „româneşte", pe un litoral pentru care se trudeşte atât de mult să fie unul european.