Petromidia - 30 de ani in cuvinte

Au trecut 30 de ani de la inaugurarea primei instalaţii la Combinatul Midia Năvodari. 30 de ani de amintiri, de încercări şi de succese. Perioadă în care cei care au văzut cum Petromidia s-a născut din nisip, a crescut şi s-a dezvoltat au depăşit provocările şi au scris istoria rafinăriei. O poveste spusă de cei care timp de 30 de ani şi-au legat viaţa de Petromidia. 

Dan Cămară: „În 30 de ani, noi am rămas legaţi de Petromidia, pe baza principiului japonez că trebuie să te pensionezi de acolo de unde ai început să munceşti. Normal că noi, cei vechi, simţim locul acesta ca pe un copil al nostru. Mergi şi vezi o grămadă de lucruri pe care le-ai făcut tu...".

Alexandru Nicolcioiu: „Trebuie să ştim, în primul rând, că pe această platformă, în urmă cu treizeci şi ceva de ani, era o mlaştină. Trecând o anumită perioadă de timp şi văzând, de fapt, că Petromidia e ceva ce am construit împreună cu echipele cu care am lucrat, am zis să nu mai părăsesc acest teritoriu, ci din contră, să contribui la perfecţionarea lui".

Laurenţia Ţiclete: „Pentru mine, Petromidia a fost factorul care mi-a consolidat relaţia cu soţul, care, pe vremea aceea, îmi era doar prieten. A consolidat-o pentru că eu intenţionam să dau examen la Facultatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti. Soţul meu, care era năvodărean şi terminase Institutul de Marină, nu avea niciun interes ca eu să plec patru, cinci ani la Ploieşti şi mi-a zis că, în situaţia în care o să plec acolo, relaţia noastră se termină, pentru că spunea că îmi voi găsi un găzar de-al meu, cu care voi avea puncte comune de discuţii şi, sigur, el fiind şi plecat, ar fi fost cel care ar fi pierdut. Am rămas aici şi, până am intrat la facultate, ne-am şi căsătorit".

Vasile Şerban: „În ciuda aparenţelor, la noi nu este muncă de rutină. La fiecare oră intervine o noutate. După 30 de ani, noi, ăştia care ne lăudăm că ştim toate instalaţiile, nu găsim răspunsuri la fiecare problemă care apare. De fiecare dată avem parte de o provocare. Mereu se întâmplă câte ceva. Niciodată nu te poţi plictisi. Niciodată, în 30 de ani, nu s-a întâmplat acelaşi eveniment de două ori. Multitudinea factorilor în activitatea noastră este atât de variată, încât nu am avut timp să ne plictisim".

Sandu Gheorghe: „În cei 30 de ani au apărut fel de fel de provocări şi asta ne-a ţinut pe loc. Eu am început în prima instalaţie care s-a pornit la Petromidia şi tot acolo sunt, deşi, între timp, m-am ocupat şi cu una, şi cu alta. Acum sunt implicat într-un alt proiect. Sunt linia întâi, cum se spune. Dacă se întâmplă să cadă linia întâi, cade tot frontul. Aşa se spune. În cei 30 de ani s-a dezvoltat totul şi le-am văzut pe toate, în amănunt. Prima instalaţie, când s-a pornit, s-a îngrădit cu sârmă ghimpată, dar se lucra în jur. Apoi s-a mutat gardul mai încolo, şi mai încolo. Sincer, nu-mi văd viaţa în altă parte. Nici nu vreau să mă gândesc la pensie, pentru că nici nu-mi trece prin minte. Aşa mi-a intrat în sânge... încât chiar nu ştiu ce voi face".

Ionel Caraenache: „Petromidia - O experienţă de 30 de ani într-o instalaţie este ca în proverbul «niciodată, oricât ai învăţa, nu poţi spune că ştii totul». Mereu intervine câte ceva nou care trebuie făcut, trebuie învins".

Ion Constantin: „Eu trăiesc mereu sentimentul că fac parte dintr-un mare colectiv. Am dat naştere unui combinat şi l-am făcut să lucreze. Acum suntem net superiori ca formă de organizare şi ca manifestare şi, de ce nu, ca şi conduită de disciplină, de safety. Ştiţi cum este la noi? Când cineva de aici face nuntă la copil, trebuie să ia un salon foarte mare, pentru că suntem foarte mulţi aici, la Rompetrol. Suntem ca o mare familie".

Gabriela Trandafir: „Pot să spun că am simţit pulsul evenimentelor din plin, în aceşti 30 de ani, începând de la întâmplări care au dus la progresul combinatului, până la cele mai puţin plăcute. Ţin minte că, într-o vară, am urcat pe un rezervor de benzină şi abia când am ajuns pe el am observat că, din cauza căldurii, se formase deasupra o ceaţă de vapori de benzină. Am fost tentată să mă duc să iau proba, apoi am stat şi m-am gândit că risc prea mult şi nu ar fi bine. O scânteie ar fi fost cumplită".

Victor Albă: „Fenomenul Midia a fost şi este o entitate cu care eu m-am dezvoltat, copiii mei au crescut, de pe urma căreia ne-am realizat, iar nepoţii o să vadă rezultatul acestei entităţi economice. Care a reuşit. Petromidia a fost un proiect de succes pe toate planurile".

Cristian Jivu: „La Petromidia a fost tot timpul un challenge. Mereu trebuia să aduci utilaje de tip nou, te duceai în fabrică, le vedeai cum se construiesc, te întâlneai cu proiectanţii. Gândiţi-vă că eu lucram cu floarea proiectării şi inginerimii româneşti. Acesta este adevărul. Veneau utilaje importante, instalaţii, veneau şefi de institute de proiectare, oameni din vechile rafinării. Aveam lângă mine cei mai calificaţi oameni în meseria asta, de la care învăţai zilnic. M-am trezit lângă mine cu nişte corifei ai meseriei, de la care luam zilnic, «cu lingura», informaţii. Midia ne-a creat pe toţi şi ne-a ajutat să evoluăm".

Şenol Curtnazar: „Când am venit aici eram exuberanţi, tineri... Am rămas aici 30 de ani pentru că m-am dedicat meseriei, am mers tot înainte. Pentru mine, experienţa Petromidia a fost ceva deosebit".

Cornel Popescu: „Experienţa Petromidia este una benefică şi a ajutat pe foarte multă lume să se realizeze şi profesional, dar şi pe alte planuri. Eu cred că mulţi regretă că nu mai sunt la Petromidia".

Mariana Drăgoi: „Multă lume se întreabă cum am reuşit să rămânem atâta timp aici. Niciodată n-am putut să mă dezlipesc de locul acesta. Nu m-am gândit niciodată serios să plec de aici. Poate, cine ştie, la supărare, la nervi să spun că plec şi gata. Dar îmi reveneam repede. Aici a rămas tinereţea mea, mai mult de jumătate din viaţă. Nu aş putea să spun că au fost numai lucruri bune şi frumoase, dar după ce ai trecut de ceva greu satisfacţia este chiar mai mare. Şi nu era înainte goana aia după bani. La noi era pasiune, dragoste. Petromidia s-a născut ca un copil, cu dragoste".