Pentru perioada Paştelui
informaţii utile, tradiţii, program magazine
19:41 25 05 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Constanţa de odinioară Diplomaţie şi spionaj. Francezii asigură Dobrogei un protectorat extrem de grijuliu ll (galerie foto)

ro

01 Mar, 2016 00:00 5391 Marime text
Grija Franţei pentru Dobrogea s-a manifestat în diverse moduri. Consulatul francez de la Constanţa şi viceconsulatul de la Tulcea îşi informau periodic superiorii asupra politicii româneşti faţă de Dobrogea cu mult înainte ca Tratatul de la Berlin să decidă revenirea acesteia acasă.
 
Bunăoară, la 10 august 1877, agentul consular al Franţei la Constanţa, U. Chausserie, se adresa Ministerului de Externe francez informând despre situaţia oraşului Constanţa sub administraţie rusă: „Relaţiile diferitelor consulate cu autorităţile civile şi militare sunt excelente. Ruşii caută să se facă bine văzuţi de noi, să ne atragă atenţia asupra lor; răspunzând politicos la avansurile lor, noi ne ţinem într-o oarecare rezervă, pe care o credem de datoria noastră.“ 
 
La 10 iulie 1886, acelaşi viceconsul al Franţei la Constanţa se adresa superiorilor săi francezi pledând pentru dirijarea comerţului românesc prin portul Constanţa, pentru care erau necesare lucrări de extindere.

„Construcţia podului la Cernavodă este destinată, conjugată cu mărirea portului Constanţa, să aducă o rapidă dezvoltare a forţelor vii ale României, introducând în profitul său tranzitul din Europa centrală şi, poate mai târziu, acela din întreaga Europă. Dacă guvernul este în mod real preocupat de interesele ţării, nu va pierde nicio singură clipă pentru a începe lucrările.“ Tot U. Chausserie îi scria ministrului de Fraycinet despre începutul lucrărilor la piedestalul pe care se va monta statuia lui Ovidius, cioplitorii fiind aduşi special din Italia. „Primarul de Constanţa îşi propune să dea cea mai mare strălucire posibilă acestei ceremonii, scop cu care vor fi adresate invitaţii de către municipalitate tuturor oamenilor de litere din Europa meridională.“


Câteva zile mai târziu, un alt raport, cu aceeaşi destinaţie şi acelaşi semnatar, face o amplă descriere a bogăţiilor de neînchipuit ce zac în pământul Constanţei.

„Ar fi de dorit ca municipalitatea să facă să înceteze /…/ devastarea ce domneşte acolo ca suverană şi să o înlocuiască cu un sistem de săpături metodice. Dar este mai mult decât probabil că ea va continua să se dezintereseze, ca şi în trecut, de tot ceea ce are trăsăturile antichităţii şi că prefectura şi guvernul se vor ţine într-o rezervă care seamănă mai mult a indiferenţă.“


Asemenea rapoarte informative sunt multe şi se păstrează în arhivele diplomatice de la Paris şi în Arhivele Statului din Bucureşti.
 
De ce erau francezii atât de atenţi cu această zonă? De ce acţionau gospodăreşte şi ce măsuri puteau fi luate într-un spaţiu liber de influenţe străine?

Fotograful Anatole Magrin, premiat la Paris

La 17 decembrie 1898 medicul portului Constanţa, Al. Tălăşescu, în numele Oficiului sanitar al Portului Constanţa, se adresa primarului: „Domnul şef al Serviciului apelor minerale din Ministerul Domeniilor ne cere concursul pentru participarea României la expoziţia din Paris în ceea ce priveşte staţiunea balneară maritimă Constanţa. Subsemnatul, în calitate de medic al băilor, având sub presă o broşură «Despre efectele fisiologice şi terapeutice ale băilor de mare din Constanţa», ce va apărea în zilele acestea, la care vom căuta să adăugăm tot ce s-a scris despre această staţiune, aş putea să satisfac în parte cerinţele acelei adrese. În acelaşi timp, vă rog pe domnia voastră, care aţi arătat interes de a îndeplini o misiune de progrese a oraşului Constanţa, să binevoiţi a însărcina pe dl. fotograf Magrin să execute pentru acest scop mai multe vederi din oraşul Constanţa şi împrejurimi (Adamclisi etc.) ca staţiune balneară, pentru ca această staţiune balneară să nu rămână îndărătul altor staţiuni similare din ţară la acea expoziţiune, cu atât mai mult ca Dobrogea să se prezinte ca un element civilisator înaintea statelor culte din Europa”.
 
Anatole  Magrin era nepotul fotografului francez Emil Carre, din Galaţi, unul dintre primii fotografi ai Constanţei. Lui îi datorăm o bogată colecţie de fotografii despre Constanţa. Se păstrează un autoportret făcut în 1882, la  începuturile activităţii sale fotografice din Dobrogea. După cum se autoprezenta, era fotograf artistic francez. În 1898, realizează mai multe fotografii cu care participă la Expoziţia universală de la Paris, înfăţişând Constanţa ca staţiune maritimă. Este premiat cu diploma de onoare a expoziţiei. Mai târziu, este numit viceconsul al Franţei la Constanţa.
 
Ar fi de adăugat că celebrul tren de lux Orient Express, căruia, în urma insistenţelor lui Gheorghe Duca, directorul general al Căilor Ferate Române, i se prelungise ruta de la Bucureşti la Constanţa, parcurgea traseul Paris - Bucureşti în 48 ore şi de aici la Constanţa în alte cinci ore. Sau faptul că prima hartă a staţiunii Mamaia este comandată în Franţa, în decembrie 1905, de către Serviciul arhitectură - peisagistică al Primăriei pariziene.
 
Francezii au fost şi printre primii investitori ai Dobrogei: antrepriza franceză A. Hallier pentru acvatoriul noului port, la 1895, Aquila Franco-Română pentru petrolul exportat prin Constanţa, Compania Mesageriilor Imperiale Maritime sunt doar câteva nume care s-au făcut cunoscute în viaţa economică a provinciei. Bunăoară, Mesageriile Maritime Franceze a fost o remarcabilă companie de navigaţie pe Dunăre şi Marea Neagră. În timpul războiului din Crimeea, navele sale s-au alăturat marinei militare, transportând trupele franceze. După război, compania a început diligenţele pentru organizarea unei linii pentru mărfuri şi pasageri între Marsilia-Constantinopol-Galaţi-Brăila. În iulie 1857, după primirea avizului Ministerului de Finanţe al Franţei şi semnarea de către acesta a unei convenţii cu compania respectivă, s-a inaugurat un serviciu regulat de navigaţie pe ruta cerută, cu escale la Varna, Sulina, Tulcea şi Galaţi.

Monumentul ostaşilor francezi de la Constanţa 

În 1892, cu ocazia săpăturilor pentru fundaţia noului cazino, pe malul falezei dintre far şi port s-au descoperit oseminte omeneşti, resturi de uniforme, nasturi cu însemne franţuzeşti purtând numerele regimentelor 20 şi 27. Dovezile erau clare: soldaţii francezi decimaţi de ciumă în timpul Războiului Crimeii, în campania de retragere din iulie-august 1854, au rămas să doarmă somnul veşnic la malul Mării Negre. Săpăturile au continuat sub directa coordonare a arhitectului-şef al oraşului. Primăria a oferit Franţei un teren pentru a depune aceste oseminte, iar aceasta a construit mai întâi un osuar.
 
La 28 mai 1892, ofiţerii de pe vasul francez „Petrel“, comandantul acestuia, Saint Pern, alături de prefectul judeţului, colonelul comandant al trupelor, colonelul şef de stat major al Corpului de Armată, ofiţerii de infanterie, de cavalerie, de artilerie, de intendenţă, tot corpul consular, colonia franceză numărând opt familii, populaţia oraşului, „atrasă de simpatie“, au participat la un fastuos ceremonial militar prin care s-au îngropat aceste oseminte. Raporta comandantul Sain Pern superiorilor săi: „Prefectul mi-a adresat câteva cuvinte de simpatie pentru poporul şi soldaţii noştri şi mi-a strâns mâna, ca şi consulii şi colonelul.“
 
Viceconsulul Franţei la Constanţa, P. de Cantouly, invita, duminică 8/20 mai 1894, autorităţile locale să participe la inaugurarea monumentului pe care Franţa l-a ridicat în memoria soldaţilor săi morţi în acest oraş în timpul războiului de la 1854-55.
 
În Dobrogea au fost ridicate mai multe monumente ale soldatului francez. La Constanţa - două, la Ostrov - unul, la Mircea Vodă. Alături de români, pe pământul răvăşit de arme s-au aflat şi francezii.
 
În 1923, directorul lucrărilor tehnice din Primăria Constanţa îl informa pe primar că, la ordinul său verbal, a făcut devizul pentru demontarea celor două monumente franceze din bulevardul Independenţei, transportarea lor şi refacerea la fel a monumentului celui mare pe terenul Eroilor Francezi din cimitirul creştin. Valoarea lucrărilor se ridica la 85.000 de lei. Un antreprenor, Hristu Costea, se oferea să execute lucrările pentru demontarea celor două monumente ale eroilor francezi şi montarea la un loc, într-o singură lucrare, la cimitir.

La 5 noiembrie 1923, Ministerul de Interne aproba un credit extraordinar de 85.000 de lei pentru plata cheltuielilor necesare mutării monumentului soldaţilor francezi morţi pentru patrie în anii 1854-55 în cimitirul eroilor. În 1924, subcomisarul Prefecturii Poliţiei Constanţa redacta un proces-verbal despre spargerea unei bucăţi de marmură dintr-unul dintre cele două monumente franceze, cel mic,  de pe strada Ţepeş Vodă, colţ cu bulevardul Independenţei. Textul exact al procesului-verbal: „În strada Ţepeş Vodă, unde sunt cele două monumente franceze, şi făcând cercetări am constatat că piatra de marmoră dela monumentul cel mic la un colţ e spartă.“
 
La 29 martie 1925, au fost demontate ambele monumente franceze de pe bulevardul  Independenţei, transportate la locul eroilor francezi din cimitirul creştin, refăcut monumentul cel mare întocmai cum era montat pe bulevardul Independenţei şi refăcută, după fotografie, şi cripta. Lucrarea a fost recepţionată de serviciul tehnic al Primăriei şi dată în primire consulului Franţei din localitate şi intendentului cimitirului.
 
În 1928, la Constanţa fiinţau consulatul francez, strada Lascăr Catargiu 28, italian, strada Lascăr Catargiu 17, portughez, strada Lascăr Catargiu 8, turcesc, strada Lascăr Catargiu 13, englez, strada Gr. Cantacuzino 19, olandez, Piaţa Basarab 1, belgian, strada Pescari 2, grecesc, bulevardul Ferdinand 8, german, şoseaua Mangaliei, lituanian, bulevardul Elisabeta 9, albanez, strada Carol 96, armean, strada Ştefan cel Mare 46.
 
Mai trebuie amintit că se afla în activitate la Constanţa Asociaţia de conlucrare intelectuală franco-română, înfiinţată în 1934, preşedinte, dr. A. Pilescu, iniţiator şi animator, agentul comercial J.A. Rudic, membru activ.

Ti-a placut articolul?

Comentarii