Sănătate Rolul cuprului în organism

Cuprul, un mineral esenţial în fiziologia organismelor vii, există într-o cantitate mare în corpul omenesc. În momentul în care este absorbit în intestinul subţire, este transportat spre ficat, fiind legat de albumină. În fluxul sanguin, este transportat de o proteină numită ceruloplasmină. Cuprul este întâlnit în peste 50 de enzime, fie în calitate de component esenţial, fie cu rol de cofactor. Organismul uman are nevoie de cupru pentru o dezvoltare normală şi pentru a menţine o stare bună de sănătate.
 
De asemenea, cuprul are un rol important în producţia de mielină, hemoglobină, colagen şi melanină. Este esenţial pentru sănătatea nervilor, acţionând ca un protector al tecii de mielină. Datorită efectului său inflamator, poate reduce simptomele artritei. Cuprul are proprietăţi antioxidante şi previne distrugerea ţesuturilor de către radicalii liberi. Totodată, favorizează dezvoltarea creierului, asigură o comunicare eficientă între neuronii din creier, fiind important şi pentru sănătatea oaselor şi a dinţilor.
 
Deficienţa de cupru în organismul uman este destul de rară, dar poate să apară în anumite circumstanţe: anemie, temperatură corporală scăzută, fracturi, osteoporoză, vene proeminente şi dilatate, număr scăzut de celule albe, aritmii cardiace, pierderea pigmentaţiei. Lipsa de cupru apare ca factor de risc pentru diverse boli, precum osteoporoza, poliartrita reumatoidă şi bolile cardiovasculare.
Doza zilnică recomandată atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, este de două miligrame. Printre cele mai importante surse alimentare care conţin cupru se numără scoicile, carnea, nucile, cerealele, legumele, ficatul, strugurii, ciupercile, fasolea verde, crustaceele, seminţele, sfecla, migdalele, spanacul, cireşele, merele şi portocalele.