Pălămida, buruiana care combate microbii

Pălămida este o plantă erbacee, perenă, cunoscuta drept o buruiană care dăunează semănăturilor. Creşte până la o înălţime de 30-60 de cm şi poate depăşi uneori şi 1,5 metri. Chiar dacă este o buruiană, pălămida este folosită şi în scop fitoterapeutic. În acest sens, este utilizată partea superioară a plantei, care ar trebui recoltată în perioada de înflorire. Pălămida conţine tanini, rezine, ulei volatil şi săruri minerale. Preparatele din această plantă au acţiuni antiinfecţioase, diuretice, tonice, astringente, sudorifice, stomahice şi cicatrizante.
 
Datorită proprietăţilor sale, pălămida împiedică înmulţirea microbilor, distruge stafilococii, măreşte cantitatea de urină eliminată, contribuind la dezintoxicarea organismului, şi înlătură procesul inflamator. Pulberea de pălămidă, obţinută prin măcinarea plantei uscate, se poate folosi în cazuri de acnee, anemie, ascită, boli de stomac şi urinare, bronşite, boli dermatologice, eczeme, răni, febră, herpes, hipocalcemie, hipomagnezie, infecţii cu stafilococ auriu, inflamaţii cutanate, răceli, sterilitate, tulburări de creştere la copii şi viermi intestinali. Pălămida se foloseşte în tratarea bolilor aparatului respirator, a edemelor, dar şi pentru stări febrile, varice şi dischinezie biliară.