De-ale iernii
Evenimentele iernii in Constanta
12:04 25 03 2017 Citeste un ziar liber! Unde ne gasiti?

Centrul natura Cine devin când am probleme?

ro

07 Oct, 2015 14:08 621 Marime text


În ultima transmisie, misticul modern Matt Kahn (www.TrueDivineNature.com) discută despre o întrebare spirituală ce caracterizează ”noua” trezire a lumii.

El spune că vechea întrebare: ”Cine sunt eu?” nu mai caracterizează noua etapă prin care trec oamenii.

”Cine sunt eu?” este întrebarea pe care și-o pun căutătorii tuturor tradițiilor spirituale – dar ea nu i-a ajutat pe mulți dintre ei să devină persoane amabile, cumsecade, pline de iubire și bunătate.

Și eu, personal, am observat cu uimire cum foarte mulți ”oameni spirituali” nu sunt persoane cumsecade. Nu se poartă cu blândețe, nu zâmbesc, nu vorbesc cu iubire cu oamenii. Departe de a fi luminoși și plini de iubire, precum îngerii – oamenii ”spirituali” sunt majoritatea încruntați, războinici, agresivi și chiar uneori răutăcioși.

Într-adevăr, căutarea sensului lui ”cine sunt eu?” nu prea a ajutat oamenii aflați pe cărarea spirituală să devină varianta mai bună a cine sunt ei.

Dimpotrivă.

Mulți au devenit mai trufași, mai vanitoși, mai mândri – ajungând până la o importanță de sine imensă.

”Știi tu cine sunt eu?”

Așadar, întrebarea spirituală a noii paradigme este legată de ”CINE DEVIN când lucrurile nu se întâmplă așa cum vreau eu?” În cine mă transform când întâmpin piedici și obstacole? Cine sunt în circumstanțe provocatoare?

Manipulatorul?

Agresivul?

Nehotărâtul?

Fricosul?

Lașul care se ascunde?

”Controlorul” și justițiarul?

Cine DEVIN când am probleme?

Pentru că spiritualitatea și toate lecțiile teoretice primite într-o viață nu au nici o importanță, cât timp comportamentul meu este blând și bun doar în perioade liniștite. Adevărata măsură a spiritualității mele apare în cele mai provocatoare circumstanțe cu putință.

Cine devin, atunci când am o urgență medicală, și stau pe holurile spitalului, fără ca cineva să mă ajute sau să mă susțină?

Cine devin în trafic, când mă grăbesc și dau numai peste șoferi nepricepuți?

Cine devin când merg în vizită la soacra mea sau la părinții mei?

Una dintre cele mai celebre afirmații ale lui Wayne Dyer, un mare promotor al spiritualității din SUA, de curând înălțat la îngeri spunea: ”dacă te crezi o persoană foarte spirituală, du-te și petrece o săptămână cu mama ta!”.

Pentru majoritatea oamenilor, relația lor cu proprii părinți, în special cu mama – este o relație dificilă. Pentru că o mamă REFUZĂ să privească dincolo de copilul pe care știe că l-a adus pe lume. REFUZĂ să vadă adultul dincolo de copil – și încearcă din răsputeri să mențină copilul din adult ”în viață” (cu toate neputințele și dependențele sale).

Mama NU VREA să relaționeze cu adultul care ați devenit.

Pentru că asta înseamnă să se schimbe și ea. Și femeile SUNT ÎNCĂPĂȚÂNATE rău când este vorba de schimbare. Dacă NU VOR – NU SE SCHIMBĂ!

Și o mamă NU VREA să nu mai fie mama, după ce o viață s-a comportat ca o mamă.

Așa încât – mama va răscoli în fiecare dintre noi – cele mai profunde răni ale copilăriei, cele mai necercetate slăbiciuni existente, cele mai nerezolvate conflicte – pentru că datorită lor – mama ne ține ”în viață” în stare de COPIII NEPUTINCIOȘI.

”Ție ți-au plăcut mereu dulciurile!” spune mama unui adult de 52 de ani – care nu mai consumă dulciuri de peste 20 de ani, de când și-a schimbat paradigma alimentară. Dar mama REFUZĂ să accepte acest lucru și LA FIECARE VIZITĂ îi pregătește ceva dulce, ”ca în copilărie”, iar la fiecare vizită ”copilul” trebuie să explice că de mult nu mai consumă dulce și este nevoit să refuze, producând aceeași consternare pe chipul mamei: ”Dar ție ți-au plăcut mereu dulciurile!”.

Același dialog, repetat la infinit, la fiecare vizită.

Ce face un om ”spiritual” în această situație?

CINE DEVINE când este nevoit să repete, ca într-un film de cinema, același scenariu IAR ȘI IAR?

IUBIREA este măsura interioară și exterioară a spiritualității unei persoane.

Dacă reușim să rămânem în stare de IUBIRE DE SINE și ACCEPTARE DE SINE continuă, dacă perseverăm în a ne iubi zi de zi – în a ne comporta cu blândețe și grijă față de noi înșine și față de toți ceilalți din jur (care sunt doar ”oglinda” noastră în lumea în care trăim) – atunci vom știi să răspundem la întrebarea:

”Cine devin când am probleme?”

Dar nu un răspuns ”teoretic”.

Da, este simplu să spun ”sunt iubire și mă manifest ca iubire!”

Dar asta este experiența mea atunci când cineva mă exasperează?

Asta este experiența mea când lucrurile nu se întâmplă cum vreau eu?

Când îmi fac planuri și doresc să obțin ceva (vreau să cumpăr un obiect, de exemplu) și întâmpin numai probleme – CINE DEVIN?

Reușesc să rămân în starea de iubire de sine?

Reușesc să accept ceea ce se întâmplă?

Multe dintre învățăturile spirituale ne tot împing ”să acceptăm” tot ceea ce ni se întâmplă în viață.

Reușesc să accept să nu obțin ceea ce-mi doresc?

Reușesc să accept ca altul să se comporte mizerabil cu mine?

Sau mă agresez (ori îl agresez pe celălalt) și mă simt mizerabil?

Matt Kahn spune că EGO-ul este cel care își stabilește atâtea condiții pentru ”a se simți bine” și ”a fi spiritual” încât se înfurie pe tot ceea ce-i stă în drum, fără a realiza că obstacolele reprezintă, de fapt, reala cale spirituală.

Când ați aflat despre alimentație, dietă și Sănătate 5D – ca stategie de vindecare, mulți dintre voi ați spus: ”Aha! Asta este problema. Hai să o rezolvăm!” și v-ați apucat ”de treabă”. Și v-ați ciocnit de o mulțime de obstacole, în exteriorul vostru și în interiorul vostru.

Fără a realiza că ”obstacolele” nu sunt altceva decât CALEA de parcurs pentru schimbare.

Dar pentru moment, ele vă stau ”în cale” și nu vă lasă să faceți ”ceea ce vreți” pentru ”a rezolva problema”.

CINE DEVENIȚI când nu reușiți să mâncați așa cum vă învăț în scrierile mele?

În ce vă ”transformați” când nu puteți să faceți ceea ce vă propuneți să faceți?

În auto-agresori?

În ”bietul de mine”?

În depozite de lene, lehamite, auto-blamare și auto-lămurire ”oricum nu sunt în stare să mă schimb”?

Matt Kahn spune că nu contează nimic din tot ceea ce ni s-a spus că ”este important”: aflarea adevărului sau învățăturile spirituale tip ”reguli” ale tuturor tradițiilor etc.

El spune că dacă aceste lucruri ar fi fost importante – ar fi reușit să ne ajute să transformăm experiențele noastre în unele pline de iubire.

Ceea ce nu este cazul.

Ce folos este că ȘTIȚI ADEVĂRUL DESPRE ALIMENTAȚIE? Sau că știți adevărul despre corpul vostru – despre medicină – despre modul în care este organizată societatea sau despre modul în care funcționează băncile, ca instituții de ”împovărare” a oamenilor?

Cunoașterea adevărului vă ajută să schimbați modul în care vă trăiți experiențele zilnic?

Dacă nu, atunci înseamnă că altceva este mai important.

NU ADEVĂRUL.

Ci răspunsul la întrebarea: ”Cine devin când am probleme? Cine devin când îmi imaginez cel mai perfect scenariu pentru viața mea și totul în jur este pe dos?”

ESTE OK să fim agitați, frustrați, chiar furioși.

ESTE OK SĂ FIM ÎN ORICE FEL SIMȚIM.

Atâta timp cât NE IUBIM CU TOT CU FRUSTRARE, CU FURIE SAU AGITAȚIE.

Vreau să mănânc ”sănătos”.

Îmi propun să consum cât mai multe fructe și legume.

Și după câteva ore de la ”propunerea” mea mentală – mi se face foarte foame – și trec pe lângă o patiserie – iar un pateu cu brânză mă atrage ca un magnet.

Știu că nu este bun – știu că este ”o bombă” alimentară – care îmi va bloca intestinele și sistemul limfatic.

Dar mintea mea are amintirea sutelor de dăți când am consumat pateu cu brânză, are amintirea gustului, a senzației de placere a papilelor gustative, a stării de mulțumire ce apare când am ”burta plină”.

Și nu reușesc să mă abțin și îmi cumpăr pateul cu brânză. Și îl consum cu lăcomie.

Apoi mă simt vinovat la maxim, că am cedat lăcomiei și impulsurilor. Și vorbesc singur cu mine și mă ”cert” pe mine și mă tratez așa cum m-ar fi tratat părinții în copilărie, dacă aș fi făcut o boacănă – cu ocări și chiar pedepse!

CINE DEVIN CÂND LUCRURILE NU SE ÎNTÂMPLĂ AȘA CUM VREAU EU SĂ SE ÎNTÂMPLE?

Să răspundem împreună la această întrebare – care mi se pare cea mai mare provocare ”spirituală” din ultima perioadă.

Și ea vine în plin sezon autumnal, când toată lumea este ”prinsă” în proiecte și ”treburi” ce se definesc prin ”neconformarea” la planurile inițiale. Cu alte cuvinte, TOȚI trecem acum, în viața noastră, prin circumstanțe care nu se potrivesc planurilor și imaginilor din capul nostrum.

”CINE DEVENIM când avem probleme?” este ÎNTREBAREA TOAMNEI 2015.

Succes la găsirea răspunsurilor CU CARE SĂ VĂ SIMȚIȚI CONFORTABIL!

Purtați-vă cu bunătate și blândețe cu voi înșivă și bucurați-vă de întregul proces – este un exercițiu spiritual practic extraordinar!

Zile minunate de toamnă vă doresc tuturor!

http://www.centrulnatura.ro/cine-devin-cand-am-probleme/

Ti-a placut articolul?

Comentarii