Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
12:34 13 12 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#sărbătoreşteDobrogea141 George Szekely, directorul Poliţiei Locale Constanţa, Naim Belgin, preşedintele Uniunii Democrate Tătare, şi prof. Nicolae Țiripan, mesaje de Ziua Dobrogei

ro

26 Nov, 2019 00:00 1654 Marime text

La mulţi ani, Dobrogea, la 141 de ani de când a fost alipit acest tărâm multietnic, bogat în cultură, având un relief unic în România şi Europa, la patria-mamă! 141 de ani de când 14 etnii trăiesc la un loc, având religii diferite, însă fără să existe ură. Este un pământ unde armonia, diversitatea şi complexitatea fac un algoritm greu de înţeles pentru ochii unui străin, dar care este un sistem perfecţionat de-a lungul anilor.


Embleme ale culturii, sportului, administraţiei publice, autorităţilor locale, ale muzicii sau ale teatrului, ale spiritualităţii şi reprezentării etnice au transmis câte un călduros mesaj. Cotidianul ZIUA de Constanţa vă aduce la cunoştinţă mesajele ambasadorilor Dobrogei despre acest teritoriu - casă pentru sute de mii de persoane.


George Szekely, director general al Direcţiei Generale Poliţia Locală Constanţa


Sunt născut şi crescut în Constanţa, ca atare, primul contact cu pământul dobrogean s-a petrecut atunci când am învăţat să fac primii paşi, însă nu pot spune că în acel moment am cunoscut, efectiv, Dobrogea. Totuşi, nu la mare distanţă de primii paşi, vine şi prima amintire consistentă despre tărâmul dobrogean, primul moment de recunoaştere a Dobrogei, întâmplat în timpul unei vizite, cu clasa, la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. De atunci am rămas iremediabil îndrăgostit de acest loc, prin istoria lui.


Primul lucru pe care l-aş recomanda unei persoane care vine în Dobrogea ar fi să îi spun că are nevoie de un concediu prelungit în Dobrogea, tocmai pentru că are ce vedea, de la spectacolul naturii şi până la creaţia omului. Apoi, din punctul meu de vedere, top zece obiective ce nu ar trebui ratate de niciun vizitator, precum şi de niciun dobrogean, arată astfel: peştera Sfântului Andrei, monumental Tropaeum Traiani şi cetatea de la Adamclisi, cetatea Histria, cheile Dobrogei, litoralul Mării Negre, Cazinoul, Delta Dunării, cetatea medieval Enisala, Acvariul din Tulcea.


Cele mai importante trei valori pe care le au dobrogenii sunt: credinţa, toleranţa şi statornicia milenară. Fără a exagera cu nimic, nu pot să compar Dobrogea cu niciun loc dintre cele pe care le-am vizitat. Istoria, vestigiile, marea, spectrul poetului Ovidiu, resurse natural şi umane, modelul de convieţuire interetnică, toate acestea sunt elemente pe care nu le găseşti, sau cel puţin nu le-am găsit eu, într-un singur loc. Tuturor dobrogenilor le doresc să creeze acel prezent de care să fie mândri copiii şi nepoţii lor, aşa cum noi, cei de astăzi, suntem mândri de trecutul pe care ni l-au lăsat moştenire străbunii noştri. În privinţa sloganului, cred că aceasta ar trebui să exprime modelul dobrogean de convieţuire interetnică: armonie în diversitate.
 

Naim Belgin, preşedintele Uniunii Democrate Tătare


De Ziua Dobrogei dorim o Dobroge care să valorifice cu adevărat cea mai importantă resursă a ei: multiculturalismul!


Prof. Nicolae Țiripan, istoric, fost şef al Filialei Călăraşi a Arhivelor Naţionale ale Statului


14 noiembrie este ziua când, în urmă cu 141 de ani, Dobrogea – cel mai străvechi pământ românesc – şi dobrogenii, reveneau la patria-mamă, după care tânjiseră sute de ani. Și când spun asta, aduc un singur argument, simplu dar concludent: copil fiind, în satul meu de pe malul dobrogean al Dunării – Dunăreni, de astăzi -, atunci când consătenii mei treceau Dunărea şi Borcea, pentru a ajunge în Ialomiţa, la Borcea de astăzi (Cocargeua, pe atunci) şi la Pietroiu, spuneau simplu şi apăsător: „mergem la Țară”. La Țară, nu în sensul că cele două aşezări erau sate, ci la Țară, adică în România care era şi Țara lor.


Se spune că acolo unde te-ai născut şi unde îţi sunt îngropaţi părinţii, moşii şi strămoşii, îţi sunt înfipte rădăcinile, şi indiferent pe unde viaţa te-a purtat şi unde te-ai stabilit, rămâi om al satului natal şi al locurilor de unde ţi-ai luat zborul în viaţă, în cazul meu, dobrogean.


Chiar dacă, în urmă cu 37 de ani, am devenit călărăşean, judeţ unde mi-am întemeiat o familie şi unde am realizat lucruri frumoase, dovada constituind-o numeroasele premii, diplome, medalii, etc., încununarea fiind titlurile de Cetăţean de Onoare al municipiului Călăraşi şi cel de Cetăţean de Onoare al judeţului Călăraşi, în sufletul meu am rămas dobrogean, aceasta constituind o mândrie pentru mine, aşa cum consider că reprezintă pentru fiecare cetăţean al României care a văzut lumina zilei pe pământul dintre Dunăre şi Mare.


Sigur, acum, la ceas aniversar, având Dobrogea în sânge, aş fi putut aborda un subiect istoric, cum ar fi cel al aşezărilor din actualul judeţ Călăraşi întemeiate de românii dobrogeni fugiţi din calea stăpânirii otomane, aşezări care au luat numele celor de unde au venit întemeietorii: Coslogeni în judeţul Călăraşi, Coslugea în judeţul Constanţa; Oltina şi în judeţul Călăraşi şi în judeţul Constanţa; Beilic (astăzi, Iezerul) în judeţul Călăraşi, Beilic (astăzi, Viile) în judeţul Constanţa; Mârleanu (astăzi parte a satului Gâldău) în judeţul Călăraşi, Mârleanu (astăzi, Dunăreni) în judeţul Constanţa; despre legăturile ostrovenilor cu Călăraşiul unde îşi desfăceau mărfurile sau îşi făceau cumpărăturile, călătoria cu vaporul fiind o constantă a perioadei ante şi interbelică a secolului trecut, despre excepţionale legături ale Călăraşiului cu Dobrogea Nouă (Cadrilaterul), atâta vreme cât a aparţinut României şi nu numai.


Dar pentru că îmi este dragă Dobrogea şi dobrogenii, acum la ceas aniversar, nu am să abordez nici unul din subiectele amintite, ci am să prezint câteva argumente care mă fac să fiu mândru că m-am născut dobrogean, pentru care Dobrogea şi dobrogenii îmi sunt dragi şi, aşa cum am amintit, chiar dacă sunt membru al unei alte colectivităţi, mi se umple inima şi sufletul de bucurie ori de câte ori aud sau citesc o informaţie frumoasă despre acest teritoriu unic.


În primul rând îi sunt recunoscător lui Dumnezeu, pentru că am avut fericirea să mă nasc în apropierea peşterii în care se spune că a locuit Apostolul românilor, Sfântul Apostol Andrei (de la Dunăreni la Ion Corvin sunt vreo 13 km), pe cel mai vechi pământ al României, cu un relief unic în Europa, un tărâm multietnic şi multicultural, cu o biodiversitate nemaiîntâlnită în nici o altă zonă a României:
În al doilea rând, am avut şansa să-mi petrec vacanţele şcolare la bunica din partea tatei, care locuia la Adamclisi şi în acest fel am luat contact cu istoria încă de mic copil, colindând zilnic traseul de la Monumentul Tropaeum Traiani la cetatea cu acelaşi nume şi înapoi.


Adaug la aceasta faptul că am avut ocazia să lucrez în timpul studenţiei pe şantierul arheologic de la cetatea Sacidava, situată pe teritoriul satului meu natal – Dunăreni -, alături de nume de referinţă ale arheologiei dobrogene: Constantin Scorpan, Traian Cliante, dar să şi cunosc atunci o personalitate de excepţie a istoriografiei dobrogene şi nu numai – l-am numit aici pe profesorul, istoricul şi arheologul Adrian Rădulescu – un călărăşean devenit dobrogean, cu care mai apoi am avut numeroase contacte pe linie profesională. Se adaugă acestor evenimente influenţa celor doi profesori de istorie, din şcoala generală – Stan Constantin -, şi de la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Medgidia – Dae Mircea – Fie-le amintirea veşnică! Toate acestea mi-au demonstrat bogăţia istorică a pământului dintre Dunăre şi mare şi explică alegerea mea de a urma Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, specializarea istorie veche.


Trebuie să mărturisesc că această alegere a pornit din dragostea pentru istoria veche şi arheologie, dar şi de la promisiunea că, după obsolvire, voi avea un loc asigurat la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, am făcut saltul de la arheologie la istorie contemporană şi am ajuns la Arhivele Naţionale din Călăraşi, unde am activat peste 30 de ani, deşi în 1988 am ratat (din motive pur personale) şansa de a reveni pe meleagurile natale şi a lucra la Arhivele Naţionale din Constanţa.


În al treilea rând, am avut norocul să-mi desăvârşesc pregătirea profesională în două şcoli serioase, cu profesori minunaţi, mulţi dintre ei plecaţi la Domnul: Școala profesională de pe lângă Întreprinderea Mecanică de Utilaje Medgidia (întreprindere la care am şi lucrat în perioadele 1970-1972 şi 1974-1978) şi Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” Medgidia (curs seral), perioadă în care m-am format ca om şi care şi-a pus amprenta asupra evoluţiei mele ulterioare.


În al patrulea rând, am avut onoarea de a mă instrui din punct de vedere militar şi nu numai, timp de doi ani de zile, pe una din navele Marinei Militare Române, la Mangalia, acolo unde am avut ofiţeri de nădejde, unul dintre aceştia fiind ofiţerul de contrainformaţii militare, prolificul scriitor de după 1990 Pavel Coruţ, de care mă leagă amintiri plăcute nu numai din vremea serviciului militar, ci şi după aceea.
Poate nu îl cincilea rând, activitatea mea la Arhivele Naţionale mi-a oferit prilejul de a fi alături de un nume de referinţă al istoriografiei constănţene, l-am numit aici pe regretatul Virgil Coman – plecat prea devreme dintre noi -, coleg şi prieten adevărat, un OM cum rar îţi este dat să întâlneşti în viaţă, de care mă leagă foarte multe amintiri plăcute şi pe care îl voi purta veşnic în amintire.


Dar întâmplarea care îmi provoacă fiori, şi care mă face să iubesc şi mai mult Dobrogea şi dobrogenii, s-a întâmplat în 23 noiembrie 2013. Atunci, aflându-mă în satul natal, am suferit un infarct şi am ajuns la Spitalul judeţean de Urgenţă din Constanţa, acolo unde la un moment dat „motorul” s-a oprit. În ciuda a tot ceea ce se spune rău despre sistemul de sănătate şi personalul medical din România, un medic tânăr, dr. Rusali Constantin Andrei – Să-i dea Dumnezeu sănătate şi viaţă lungă! – m-a readus la viaţă şi astăzi, datorită intervenţei sale, pot mărturisi aceste amintiri plăcute despre Dobrogea şi dobrogeni.


Sunt toate cele mai sus consemnate, doar o parte din motivele pentru care iubesc cu tot sufletul meu Dobrogea şi dobrogenii, iar la ceas aniversar le doresc LA MULȚI ȘI BINECUVÂNTAȚI ANI!


Citeşte şi:

#sărbătoreşteDobrogea141 Mariana Solomon, director DJST, şi scriitorii Ovidiu Dunăreanu şi Vartan Arachelian, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

#sărbătoreşteDobrogea141 Simona Halep, fost loc 1 WTA, general-locotenent (r) Gelaledin Nezir şi bateristul Ionuţ Micu, de la Compact, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

#sărbătoreşteDobrogea141 Ambasadorul SUA, Hans Klemm, fosta handbalistă Elena Frîncu, directorul Aeroportului M. Kogălniceanu, Bogdan Artagea, şi directorul Bibliotecii Judeţene Constanţa, Corina Apostoleanu, mesaje de Ziua Dobrogei

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141 Carmen Aldea Vlad, autoarea Imnului Dobrogei, Ilie Floroiu, fost atlet, şi Vladimir Volkov, consulul general al Federaţiei Ruse la Constanţa, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul „Ziua Dobrogei“, la a treia ediţie, cu o temă în premieră - „Dobrogea în documente diplomatice româneşti. 1878-1884“

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Col. Daniel Popa, inspector-şef ISU „Dobrogea“, Toma Enache, regizor, şi Ovidiu Cupşa, directorul CERONAV, mesaje de Ziua Dobrogei (video)

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Sorin Colesniuc, director MINAC, Dănuţ Jugănaru, director CCINA, Chris Groninger, director Damen Mangalia, mesaje de Ziua Dobrogei

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Judecătorul Cristian Deliorga, profesorul Vasile Nicoară şi Cătălina Ponor, campioană olimpică, mesaje de Ziua Dobrogei

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Cătălin Grasa, director SCJU, Daniel Georgescu, director CN ACN, şi canoistul Ivan Patzaichin, mesaje de Ziua Dobrogei

14 noiembrie 1878 Sărbătorim Dobrogea alături de cei care i-au cercetat bogata istorie! Mesaje ale istoricilor constănţeni de Ziua Dobrogei (documente)

ZIUA de Constanţa #sărbătoreşteDobrogea141, sub semnul lui Dionisie Exiguul Gheorghe Hagi, lt.-col. Daniel Mihai Ferencz şi Yedil Utekov, director general Rompetrol Rafinare, mesaje de Ziua Dobrogei
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii