Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
15:03 26 05 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea 137 de ani de la prima „dare de seamă“ a prefectului Remus Opreanu

ro

18 Jan, 2018 00:00 770 Marime text
Pe 18 ianuarie 1881, prefectul Remus Opreanu prezenta Consiliului General al judeţului Constanţa prima dare de seamă, mărturie documentată asupra realităţilor Dobrogei din acea perioadă, oferită generaţiilor de astăzi de istoricul Stoica Lascu în lucrarea „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei“.
 
Aflat în faţa primului Consiliu Judeţean al Constanţei, Remus Opreanu afirma: „Ceea ce domnilor consilieri, în mare parte, cade, pentru viitor, în datoria dvoastră, a fost încredinţat până acum grijei şi răspunderii noastre. Pentru aceea mă simt obligat a vă expune, în general, situaţiunea în care s-a aflat judeţul de la 23 noiembrie 1878, data memorabilă a anexiunii Dobrogei la România, până astăzi. 
 
Punându-vă în poziţiune a cunoaşte acţiunea administraţiunii care a creat starea actuală de lucruri, veţi putea, ştiind ce s-a făcut, vedea ce este de făcut pentru viitor. Când am venit, o mare parte a judeţului era acoperită de ruine. Sate bogate şi prospere altădată dispăruseră sau nu mai rămăsese dintr-însele decât ziduri dărâmate. Ce erau Argâr-Ahmet, Sarai Muslu, Șiriu, Capugi, Curugea, Cartal, Terzichioi, Satişchioi, Boascic, Erchesik, Baltagi, Caramurat, Canara, Anadolkioi, Murfatlar, spre nordul liniei ferate, Ilanlîk, Hoscadîn, Daulikioi, Derechioi, Armutiu, pe frontieră, Tusla, Mahmut Cuius, Idris Cuius, Cacemac, Mulceova, Talaşman etc, mai în centrul judeţului, ca să nu numesc decât satele mai importante. Grămezi de ruine. Câmpurile asemenea, în cea mai mare parte pustii. Ce erau Mangalia, Megidie, Hîrşova, Constanţa chiar în cartierele ocupate altădată de populaţiunea mahometană? Știţi toţi că urmele unui timp plin de nenorociri nu s-au şters cu desăvârşire. Teatrul ultimului resbel nu fusese în Dobrogea. Lupte mari nu s-au dat în aceste locuri. Dar urele şi pasiunile de tot felul se deslănţuiseră. Autoritate care să pună frâu răului nu era. 
 
Dar mai este autoritate legală când urei este dat cuvântul? Setea de răsbunare, aviditatea fioroasă a câştigului cu orice preţ, fanatismul superstiţios produsese acea stare de lucruri care, încă de la primii paşi, ne impuneau o imensă grijă şi o excesivă responsabilitate“.
 
În aceiaşi termeni, prefectul a continuat să vorbească despre „ordinea publică foarte sdruncinată“, despre „bande de tâlhari ce cutreierau judeţul“: „Prin sate spaima era la culme. Nimeni nu mai era sigur de existenţa şi avutul său. Crime oribile se comiteau sau se pregăteau a se comite. De-abia ne instalaserăm şi cete numeroase de locuitori veneau şi, nu ne cereau, dar ne implorau cu lacrimi, siguranţa vieţii cel puţin. Furtişaguri de vite se efectuau ziua fără temere“.
 
Starea aceasta dezastruoasă avea să se reglementeze odată cu primele legi. „Ne-a trebuit foarte puţin timp ca să restabilim ordinea publică. Aţi fost, domnilor consilieri judeţeni, martori acestui fapt. Peste puţine zile de la intrarea noastră în stăpânire, bandele de tâlhari erau prinse, risipite sau cuprinse de teroarea salutară a noilor legi. Siguranţa era restabilită, satele şi drumurile publice curăţate de făcători de rele şi garantate; încrederea în autoritate reapăru cu toate efectele sale atât de binefăcătoare pentru societate“.
 
Pe fondul unei ambiţii de a restabili ordinea, prefectul dispusese de două ori să se numere „populaţiunea“. Aşa încât, la începutul anului 1880, numărul total al locuitorilor era de 64.902: oraşul Constanţa - 5.454, plasa Constanţa – 6.385, plasa Mangalia – 12.433, plasa Hârşova – 8.825, plasa Medgidia – 11.493, plasa Silistra Nouă – 20.312.
 
După rasele la care aparţin, aflăm că români erau 14.884, turci – 14.947, tătari – 22.584, bulgari – 8.429, greci – 2.607, armeni – 295, israeliţi lehi – 395, israeliţi spanioli şi caraimi – 73, lipoveni – 322, germani – 116, diferenţa de 250 constituind-o diferite naţionalităţi.
 
Conform noii legi de organizare comunală, o comună trebuia să cuprindă cel puţin 100 de familii, în timp ce un sat cu un număr mai mic de 100 de familii trebuia să facă o cerere specială prin care se obliga să întreţină toate cheltuielile serviciului comunal. Astfel, au fost identificate 79 de comune în tot judeţul, împărţite pe cinci „plăşi“, din care şapte urbane şi 72 rurale.
 
Din punct de vedere financiar, în 1880, suma totală a veniturilor comunelor urbane şi rurale ajunsese la 349.303 lei şi 74 de bani. La data prezentării dării de seamă, în tot judeţul existau 37 de şcoli de băieţi şi fete: câte două în Constanţa şi Mangalia, 13 în Silistra Nouă, nouă în Megidie, 11 în Hîrşova. Populaţia şcolară era în număr aproximativ de 1.560 băieţi şi fete, dintre 1.200 de băieţi şi 360 de fete.
 
Existau în cuprinsul judeţului 25 de biserici române, nouă bulgare, o biserică greacă şi una armeană. Pentru catedrala română din oraşul Constanţa Guvernul alocase 25.000 de lei.
 
Pentru bolnavii săraci, în Constanţa se găsea un spital în care erau trataţi pe zi între 20 şi 35 de bolnavi.
 
În ceea ce priveşte infrastructura, Ministerul lucrărilor publice alocase 100.000 de lei noi pentru şoselele din Dobrogea şi cu toate că nu existau ingineri care să conducă lucrările, s-au găsit oameni speciali cărora li s-au atribuit aceste sarcini.
 
În final, iată ce frumos descrie transformarea oraşului Constanţa: „Am dispus încă de la început ca cea mai mare parte a fondurilor sale să fie întrebuinţate pentru îmbunătăţirea comunicaţiunilor şi pentru înfrumuseţarea sa. Viitorul primului port de mare al României, viitor plin de mari speranţe, depinde în bună parte şi de modul cum comuna îşi va face datoria. Dar totul este de sperat de la lumina şi devotamentul pentru binele public al primarului şi consilierilor săi. Din parte-ne nu am lipsit şi nu vom lipsi a participa împreună cu dânşii la opera de prefacere în bine a acestui frumos şi important oraş. Deja chestiunea apei şi crearea unei pieţe de cereale la marginea oraşului sunt în studiu. Se vor pava şi repava noi străzi. Clădirile noi sunt numeroase; altele sunt proiectate. Marele hotel «Carol I» va contribui puternic la înmulţirea vizitatorilor pentru băile de mare. Căci pe lângă un mare oraş comercial, Constanţa va fi şi o staţiune balneară dintre cele mai frecventate“.

Ti-a placut articolul?

Comentarii