Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
23:21 23 01 2019 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Azi sunt Moşii de iarnă Până la Paşte, toate sâmbetele constituie prilej de rugăciuni şi pomeni

ro

22 Feb, 2014 00:00 5113 Marime text
Sâmbătă, 22 februarie, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea „Moşii de iarnă". Există pomenirea morţilor, pentru că Biserica nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului. Până la Paşte, toate sâmbetele aparţin morţilor, fiind prilej de rememorări, rugăciuni şi pomeni.
 
Biserica îi numeşte pe cei trecuţi în viaţa de dincolo „adormiţi", termen care are înţelesul de stare din care te poţi trezi. Ea nu vorbeşte de trecere într-o stare de nefiinţă, ci de trecere dintr-un mod de existenţă în alt mod de existenţă. Mântuitorul, când ajunge în casa lui Iair a cărui fiica de numai 12 ani murise, spune: „Nu plângeţi; n-a murit, ci doarme" (Luca: 8,52). Azi, în fiecare biserica se va oficiază Sfânta Liturghie, urmată de slujba Parastasului pentru cei adormiţi. În ziua în care se săvârşeşte Sfânta Liturghie, preotul scoate miride (părticele) din prescura, pentru vii şi morţi. Ele sunt aşezate pe Sfântul Disc, alături de Agnet - partea din prescură care reprezinta pe Hristos, ca dragostea Lui să se reverse şi asupra lor. În cadrul Sfintei Liturghii, Agnetul se preface în Trupul şi Sângele Domnului. Finalul acestor pomeniri se face în Sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor. Moşii de iarnă precede Lăsatul Secului de Brânză sau Lăsatul Secului de Carne, dedicată morţilor, moşilor şi strămoşilor. Moşii de iarnă, împreună cu Moşii de Sâmedru formează Moşii cei Mari de peste an. La Moşii de iarnă se împart alimente (plăcinte, produse lactate, piftii) şi, uneori, vase umplute cu mâncare gătită sau cu apă.
 
Începutul Sâmbetelor morţilor

Moşii de iarnă marchează începutul Sâmbetelor morţilor, în număr de şapte, care se vor încheia în Sâmbăta lui Lazăr, înainte de Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor şi în ajunul Intrării Domnului în Ierusalim (Florii). Sâmbăta de Paşti, a opta în ordinea numărătorii, este Sâmbăta lui Iisus Hristos mort, care va învia pentru răscumpărarea neamului omenesc din moarte spre viaţa veşnică. Moşii înseamnă, de fapt, neamul din care ne tragem, strămoşii cei mai îndepărtaţi, despre care ştim tot felul de întâmplări şi poveşti, verii, verişoarele, mătuşile, unchii, toţi cei dragi ai noştri mutaţi în Lumea de Dincolo, pentru care se dau acum pomelnice ca să le fie pomenit numele. Simion Florea Marian menţiona în lucrarea „Trilogia vieţii“, că pe tot parcursul anului, în spaţiul românesc există 20 de zile de Moşi. Cuvântul „moşi“ vine de la „strămoşi“, şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul „moşi“ sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de Moşi amintim: „Moşii de primăvară“ (de Măcinici), „Moşii de vară“ (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), „Moşii de toamnă“ (în prima sâmbătă din luna noiembrie), „Moşii de iarnă“ (sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne).
 
Cine poate fi pomenit?
 
Se pot pomeni toţi cei care au murit nedespărţiţi de Biserică. Nu pot fi pomeniţi cei care au murit în dispreţ cunoscut faţă de Dumnezeu. Orice slujbă a Bisericii se săvârşeşte numai pentru cei care sunt membri ai ei, adică au devenit prin Sfintele Taine, mădulare ale Trupului tainic al lui Hristos. De aceea nu pot fi pomeniţi nici copiii morţi nebotezaţi, pentru că ei nu sunt membri ai Bisericii.
 
Tradiţii

În unele zone, oamenii spun că sufletele morţilor vin pe pământ, iar credincioşii dau de pomană mâncare gătită. Se spune că cei trecuţi în nefiinţă vin în această zi şi se hrănesc cu mireasma sau aburii fierturilor în aşa fel încât să le ajungă pentru un an întreg. Potrivit obiceiului, se dă de pomană colivă, colaci, piftie, sarmale, plăcintă, fructe, vin şi lumânări aprinse. La mormintele rudelor este obligatoriu să fie aprinse măcar două lumânări, care au rolul de a încălzi sufletele morţilor. Bătrânii spun că ziua Moşilor de Iarnă mai era cunoscută şi ca Moşii de piftii şi sâmbăta piftiilor. Este singura zi în care se mănâncă piftii sau răcituri. Dacă mai rămâneau, a două zi erau aruncate, pentru a preveni astfel apariţia frigurilor în timpul verii. În ziua Moşilor de Iarnă nu se lucrează. Femeile care încalcă această poruncă sunt pedepsite să tremure precum piftia şi să li se întoarcă pomana dată. Această zi mai trebuie respectată şi pentru a te feri de nebunie. În sâmbăta Moşilor de Iarnă şi în celelalte sâmbete ale morţilor nu se spală rufe. Atât în ritul creştin ortodox, cât şi în cel străvechi, precreştin, apa are o importanţă foarte mare când este vorba despre morţi, şi de aceea există o interdicţie absolută în ceea ce priveşte spălatul hainelor.
 
Sursa: crestinortodox.ro
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii