Cuget Liber Turism arheologic printre balarii si gunoaie

Prin grija administraţiei Mazăre, parcurile arheologice ale Constanţei, Termele Romane şi vestigiile Cetăţii Tomis sunt într-o avansată stare de degradare

Un grup de turişti străini se opreşte în faţa altarului funerar. Se aud exclamaţii de încântare. Explicaţia de pe monument i-a vrăjit. E o poveste de viaţă din sec II – III, înainte de Hristos, din străvechiul Tomis.

„Salutare, trecătorule! Şi ţie (salutare)!

Te-ai oprit, spunându-ţi în gând: oare cine şi de unde este acesta (care zace aici)? Ascultă, străinule, patria şi numele meu: locul meu (de baştină) a fost mai înainte Hellada. M-am născut (adică) din mamă atheniană şi din tată originar din Hermione, iar numele îmi este Epiphania. Am văzut multe ţinuturi şi am plutit pe tot întinsul mării, căci îmi erau armatori şi tatăl, şi soţul, pe care, după moarte, i-am aşezat, cu mâini curate, în mormânt. Cu adevărat fericită îmi era viaţa înainte! M-am născut între muze şi m-am împărtăşit din bunurile înţelepciunii. Ca femeie unor femei am dat mult (ajutor) soţiilor părăsite, stăpânită fiind de sentimente pioase. De asemenea, am ajutat mult pe cea reţinută pe patul de suferinţă. Căci mi-am dat seama că nu pe măsura pietăţii lor este soarta muritorilor.

Hermogenes, ancyrianul şi tomitanul, din tribul Oinpes, plin de recunoştinţă faţă de soţia sa a consacrat (acest monument) ca amintire.”

Scurta poveste a Epiphaniei le-a stârnit turiştilor interesul pentru celelalte monumente funerare din micul parc arheologic ce străjuieşte intrarea la Edificiul Roman cu Mozaic. Din păcate, găsesc prea puţine informaţii, iar locul este neîngrijit. Primăria Constanţa a lăsat obiectivul turistic de izbelişte. Ierburile au crescut înalte, iar inscripţiile sunt prăfuite.

Vizita continuă la mozaic. Câţiva dintre turişti se aventurează pe platoul din afara lui şi dau cu ochii de ruinele Termelor Romane. Sunt pline de bălării şi gunoaie. Proprietarul - administraţia locală - le-a lăsat în părăsire. Se aude clicul aparatelor de fotografiat. Camerele de filmat se pun în funcţiune, parcă avide să surprindă toată mizeria.

Când vor ajunge acasă, străinii vor prezenta imaginile şi vor spune: „Priviţi ce moştenire istorică excepţională au românii şi cum îşi bat joc de ea! Nu au pic de respect”.

Grupul de turişti se îndreptă spre Catedrala Ortodoxă. Lângă ea, descoperă vestigiile unui cartier al Cetăţii Tomis. Datează din secolul IV-VI, înainte de Hristos. Ierburile şi gunoaiele au invadat cele două străzi întretăiate şi ruinele caselor străvechi. În afara Parcului Arheologic, pe trotuar, sunt aruncate trei blocuri de piatră. Aparţin antichităţii. Cum au ajuns în drum? A vrut cineva să le sustragă şi n-a mai avut timp?

Străinii fac cale întoarsă, spre Piaţa Ovidiu. Merg cu fereală printre clădirile ce stau să se prăbuşească. Din când în când se opresc şi fotografiază ruinele contemporane. Lângă edificiul vechi al Băncii Naţionale descoperă alte vestigii ale cetăţii Tomis. Pietrele abia se mai zăresc dintre ierburi şi gunoaie.

Turiştii urcă în autocar. Conform programului, ar trebui să viziteze şi Parcul Arheologic din centrul oraşului, de lângă primărie. Ghidul găseşte o scuză şi nu mai opresc. Arată spre parc şi începe să recite textul învăţat pe de rost: „Descoperit şi cercetat de arheologul Vasile Pârvan în anul 1914, zidul de apărare al oraşului Tomis a fost restaurat între anii 1958 - 1959. Din datele obţinute rezultă că el a fost construit în secolul III înainte de Hristos, apoi reparat şi completat în veacurile următoare. Traseul său poate fi urmărit pe o distanţă de circa 100 metri, de-a lungul Bulevardului Ferdinand, cu porţile de vest şi porţile de nord, după cum ne arată o inscripţie în limba greacă de pe latura exterioară a zidului. Turnul de apărare a fost refăcut de corporaţia măcelarilor în timpul Împăratului Iustinian.”

Prin geamul autocarului se văd coloanele din marmură răsturnate de pe soclu, în iarbă. „De-asta n-am oprit aici. Ăştia n-au mai făcut nimic de la Pârvan şi până azi” - spune un român octogenar, stabilit de mai mulţi ani în Franţa.

www.cugetliber.ro