Funcționar public din APM Tulcea câștigă parțial procesul privind majorarea salariului

Secția civilă de contencios administrativ și fiscala Tribunalului Tulcea  a pronunțat, pe 25 iunie 2025, hotărârea nr. 918/2025 în dosarul nr. 300/88/2024, având ca obiect un litigiu privind funcționarii publici.

Reclamanta Raicu Mirela Aurelia a acționat în instanță mai multe instituții, printre care Administrația Națională pentru Protecția Mediului, Administrația pentru Protecția Mediului Tulcea, Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Instanța a respins excepțiile invocate de pârâte privind inadmisibilitatea și lipsa calității procesuale pasive, dar a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 8 martie 2021.

Pentru perioada 8 martie 2021 – 31 mai 2023, Tribunalul Tulcea a admis în parte acțiunea, obligând pârâta Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate să stabilească salariul de bază al reclamantei la nivelul maxim aflat în plată, raportat la toate fostele agenții județene de protecție a mediului, corespunzător funcției și vechimii acesteia.








De asemenea, instanța a dispus plata diferențelor salariale și a dobânzii legale penalizatoare, actualizate cu indicele de inflație, până la achitarea integrală a sumelor datorate.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de Agenția Națională pentru Mediu și Arii Protejate, care a depus căile de atac la 17 și 24 octombrie 2025. Dosarul se află în prezent pe rolul Curții de Apel Constanța, în faza procesuală de recurs.

Mirela Aurelia Raicu, funcționar public și director executiv al Agenției pentru Protecția Mediului Tulcea, a deschis o acțiune în instanță împotriva Administrației Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM), a Agenției pentru Protecția Mediului Tulcea, a Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Reclamanta solicită instanței ca, începând cu data de 8 martie 2021, salariul său de bază să fie stabilit la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție, grad profesional, treaptă și vechime, raportat la toate agențiile județene de protecție a mediului din țară.

Totodată, cere plata diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, până la achitarea integrală a sumelor datorate.


În motivarea cererii, reclamanta susține că, deși îndeplinește aceleași atribuții ca alți directori executivi din sistem, este plătită la un nivel inferior, ceea ce contravine principiului egalității salariale consacrat în Constituție și în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Raicu invocă și o serie de decizii definitive ale Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora toți angajații din aceeași familie ocupațională trebuie remunerați la același nivel maxim, indiferent de instituția sau localitatea în care lucrează.

Acțiunea are la bază și argumente legate de nediscriminare, reclamanta apreciind că menținerea diferențelor salariale între funcționari cu aceleași atribuții reprezintă o formă de tratament inechitabil în cadrul aceleiași rețele instituționale.

Tribunalul Tulcea a fost sesizat în martie 2024.
 
Potrivit rejust.ro, este vorba despre recunoaşterea stării de discriminare faţă de alţi funcţionari publici, încadraţi în aceeaşi funcţie, cu aceleaşi elemente ale funcţiei deţinute de reclamantă, în cadrul aceleiaşi instituţii publice, în raport de neincluderea în salariul de bază a diferenţei de venituri necesare atingerii nivelului maxim de salarizare, nivel maxim de salarizare obţinut prin hotărâri judecătoreşti de către alţi funcţionari publici îndeplinind aceeaşi funcţie, clasă şi grad; recalcularea salariului de bază la nivelul maxim în plată raportat la salariul de bază stabilit persoanelor cu aceeaşi funcţie grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, cu includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, în cadrul aceleaşi categorii profesionale, respectiv familie ocupaţională, din agenţiile judeţene de protecţie a mediului din ţară, pentru perioada 01.01.2018 - 31.05.2023 inclusiv; 3. Repararea prejudiciului cauzat prin neaplicarea dispoziţiilor legale şi obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor egale cu valoarea diferenţei salariale între salariul de bază la nivel maxim şi salariul de bază cu care este încadrat reclamanta, la care se adaugă toate sporurile şi majorările recunoscute de lege, începând cu data de 01.01.2018 până la 31.05.2023 inclusiv, sume care să fie actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii de plată şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
 
Reclamanta arată, în fapt, că deţine funcţia de director executiv, clasa I, grad II, în cadrul Agenţiei pentru Protecţia Mediului ######, conform art. 9 alin. 1 din H.G. nr. ######### privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului şi a instituţiilor publice aflată în subordinea acesteia, în baza deciziei emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Portectia Mediului.
 

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului are în subordine cele 42 de agenţii judeţene pentru protecţia mediului, potrivit art. 2 alin. 1 din actul normativ menţionat anterior. #### egalizarea la nivelul maxim al salariului de bază în plată este impusă ca o condiţie în sarcina instituţiilor publice încă din anul 2016, A.N.P.M. nu a făcut aplicarea acestor dispoziţii, astfel încât a figurat, începând cu anul 2021, cu următoarele valori ale salariului de bază: conform deciziei nr. ####/28.12.2017 emisă de Preşedintele A.N.P.M., începând cu 01.01.2018, beneficiază de un salariu de bază în cuantum de 6.088 lei, iar conform deciziei nr. ###/28.12.2017, de 609 lei spor pentru condiţii vătămătoare; conform deciziei nr. ###/30.01.2019 emisă de Preşedintele A.N.P.M., începând cu 01.01.2019, beneficiază de un salariu de bază în cuantum de 8.016 lei, iar conform deciziei nr. ##/31.01.2019, de 913 lei spor pentru condiţii vătămătoare; conform deciziei nr. ##/14.01.2020 emisă de Preşedintele A.N.P.M., începând cu 01.01.2020, beneficiază de un salariu de bază în cuantum de 8.671 lei, iar conform deciziei nr. ##/14.01.2020, de 913 lei spor pentru condiţii vătămătoare; conform deciziei nr. ###/21.06.2023 emisă de Preşedintele A.N.P.M., începând cu 01.06.2023, beneficiază de un salariu de bază în cuantum de 9.980 lei compus din 8.678 lei salariul de bază prevăzut de anexa VIII, lit. A, pct. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi 1.302 lei spor pentru complexitatea muncii; conform deciziei nr. ###/19.01.2024 emisă de Preşedintele A.N.P.M., începând cu 01.01.2024, beneficiază de un salariu de bază în cuantum de 10.479 lei compus din 9.112 lei salariul de bază prevăzut de anexa VIII, lit. A, pct. II din Legea-cadru nr. 153/2017 (majorat cu 5% a salariului de bază din decembrie 2023 – 8.671 lei) şi 1.367 lei spor pentru complexitatea muncii (aplicat la salariul de bază majorat cu 5%).- se arată pe rejust.ro.  

Începând cu această dată, salariul a fost egalizat cu cele aflate în plată pentru funcţionarii publici care îndeplinesc aceeaşi funcţie cu aceleaşi caracteristici cu cele ale reclamantei. Face precizarea reclamanta că, pentru perioada anterioară anului 2024, pârâta nu a emis decizii de stabilire a salariului la nivel maxim, ci a emis decizii doar pentru colegii (având aceeaşi funcţie, grad profesional şi gradaţie) care au obţinut hotărâri judecătoreşti, astfel că, în prezent, salariaţii care îndeplinesc aceleaşi condiţii privind funcţia exercitată au o salarizare diferenţiată faţă de cea a sa.
 
 
Pârâtele nu au respectat statuările Curţii Constituţionale
 
Cu alte cuvinte, pârâtele nu au respectat statuările Curţii Constituţionale. În concret, pentru perioada 15.03.2021-31.05.2023 (inclusiv) s-a regăsit în situaţia în care a beneficiat de un salariu inferior celui de care au beneficiat alţi directori executivi de la alte agenţii judeţene din ţară, fiind astfel prejudiciată în drepturile sale şi discriminată în detrimentul celorlalţi funcţionari care au obţinut hotărâri judecătoreşti.
 
 
Ce spune reclamanta despre deciziile Curţii Constituţionale şi recursuri
 
În continuare, reclamanta face următoarele precizări cu privire la deciziile Curţii Constituţionale şi recursurile în interesul legii/deciziile de soluţionare a unor chestiuni de drept pronunţate de Î.C.C.J., cu incidenţă în speţă: Curtea Constituţională, în cadrul Deciziei nr. ###/2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. 1^1-1^4 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare a statuat că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive.

Situaţia premisă a constat în faptul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi până la momentul anului 2016 au existat inechităţi majorare generate de niveluri diferite de salarizare pentru aceeaşi funcţie în cadrul aceleiaşi instituţii, context în care s-a introdus prin O.U.G. nr. 20/2016 un nou articol 3^1 alin. 1 în O.U.G. nr. 57/2015 prin care s-a prevăzut soluţia legislativă, a egalizării indemnizaţiilor la nivel maxim al personalului bugetar.
 
În concret, textul legal stabilea că, prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. 1, începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Curtea a reţinut că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariate, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.- se mai arată pe rejust.ro. 

Tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă
 
Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, tocmai acest lucru s-a dorit a fi evitat, Curtea reţinând că dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în preambulul O.U.G. nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente.
 
Curtea Constituţională a arătat că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti, astfel încât personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivel maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale.
 
Or, din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare, trebuie să fie acelaşi. Pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de O.U.G. nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
 
Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 3^1 alin. 1^2 din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariate, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare.

Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Curtea a constatat că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.
 
Totodată, a invocat Decizia Î.C.C.J. nr. 8/2021 referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 39 alin. 4 raportat la art. 39 alin. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căreia, egalizarea la nivelul maxim al salariului de bază în plată, întocmai cum a fost interpretat prin Decizia C.C.R. nr. 794/2016, se va face şi cu privire la personalul încadrat în funcţie anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 şi reîncadrat la data de 01.07.2017 conform prevederilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017. Învederează reclamanta că a fost numită pe funcţie de director executiv la data de 26.01.2016, conform deciziei anexate.- mai punctează sursa citată. 
 

Prin prezenta sesizare se solicită, în esenţă, să se stabilească dacă, până la aplicarea integrală a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv de la data intrării acesteia în vigoare, 1 iulie 2017, conform art. 43 din acest act normativ, şi până la începutul anului 2023, salarizarea personalului încadrat anterior datei de 1 iulie 2017 se va realiza la nivelul de salarizare pentru funcţii similare în plată din cadrul instituţiei/autorităţii publice angajatoare sau din instituţii subordonate acestora sau, dimpotrivă, egalizarea la nivelul maxim aflat în plată se va realiza doar pentru personalul nou-încadrat sau promovat în acest interval de timp.
 
 Dispoziţiile art. 39 alin. 1 şi 4 din Legea-cadru nr. 153/2017 vizează nu numai situaţia personalului nou-încadrat în cadrul instituţiilor/autorităţilor publice sau a personalului promovat după intrarea în vigoare a legii, ci şi personalul în privinţa căruia, în considerarea aplicării prevederilor art. 36 alin. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017, a fost realizată o reîncadrare prin raportare la prevederile art. 38 din acelaşi act normativ, în acord cu noile funcţii, grade/trepte profesionale şi gradaţii prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 153/2017.
 
În considerentul 115 se arată că, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 nu constituie un impediment în aplicarea concomitentă şi a prevederilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, în condiţiile în care din nota de fundamentare a adoptării legii respective a rezultat că aceasta a fost determinată de necesitatea eliminării disfuncţionalităţilor salariate existente în sistemul public de salarizare, facându-se vorbire şi de Decizia nr. ###/2016 a Curţii Constituţionale referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. 1^2 din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. În considerentul 116 se arată că, astfel, Curtea Constituţională a apreciat în decizia anterior evocată: ca efect al neconstituţionalităţii art. 3^1 alin. 1^2 din O.U.G. nr. 57/2015 (introdus prin O.U.G. nr. 43/2016), «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare», la care se face egalizarea prevăzută de art. 3^1 alin. 1 din O.U.G. nr. 57/2015 (introdus prin O.U.G. nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/ indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică. Chiar dacă prin această decizie s-a verificat constituţionalitatea unui text de lege în prezent abrogat, totuşi trebuie observat că instanţa de contencios constituţional a analizat aceeaşi soluţie legislativă a egalizării veniturilor salariale pentru situaţii profesionale identice, astfel că toate considerentele expuse de aceasta trebuie valorificate în procesul de interpretare şi punere în aplicare a textelor de lege ce fac obiectul prezentei sesizări. În acest sens, trebuie avut în vedere că, potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, nu numai dispozitivul, ci şi considerentele deciziilor instanţei de contencios constituţional sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept, potrivit rejust.ro. 
 
 
Reclamanta a invocat şi Decizia Î.C.C.J. nr. 13/2023
 
A invocat reclamanta şi Decizia Î.C.C.J. nr. 13/2023 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pronunţată în dosarul nr. ####/1/2022, funcţia similară presupune identitate de condiţii de studii, grad/treaptă profesională, gradaţie, vechime în muncă/specialitate. În considerentul 145 se arată că, prima vizează împrejurarea că dezlegările instanţei de contencios constituţional din cuprinsul Deciziei nr. ###/2016 sunt integrate în prezent de normele de la art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv în conţinutul conceptual al principiului nediscriminării (care reclamă eliminarea oricăror forme de discriminare şi instituirea unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie) şi în cel al principiului egalizării cu salariul maxim în plată pentru persoane din aceeaşi instituţie sau autoritate publică (în sensul asigurării de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală).

Prin Decizia Î.C.C.J nr. 49/2018 privind dezlegarea unei probleme de drept, Înalta ##### de Casaţie şi Justiţie a statuat că dispoziţiile art. 3^1 alin. 1^3 nu pot fi interpretate decât în sensul că egalizarea la nivelul maxim salarial aflat în plată se face, în cadrul instituţiilor sau autorităţilor publice, la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar şi nu la nivel naţional, raportat la autoritatea care exercită controlul metodologic şi funcţional al activităţii.
 

Totodată, a mai arătat instanţa supremă faptul că textul de lege suscitat impune, în ce priveşte stabilirea unui nivel maxim de salarizare la nivelul mai multor instituţii sau autorităţi publice, ca acele entităţi să se afle în subordinea unui ordonator de credite comun, să aibă acelaşi scop, să îndeplinească aceleaşi funcţii şi atribuţii, să se situeze la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar. Noţiunea de instituţie sau autoritate publică, aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, se referă la subordonarea administrativă şi financiară, neavând relevanţă subordonarea funcţională faţă de autoritatea centrală. Astfel, nivelul maxim în plată pentru aceeaşi funcţie se stabileşte prin evaluarea instituţiilor şi autorităţilor aflate la acelaşi nivel de subordonare financiară, neexistând vreo normă de trimitere la autoritatea centrală care asigură doar o subordonare funcţională şi metodologică a activităţii specifice.

Astfel, reclamanta apreciază că este îndreptăţită la nivelul maxim de salarizare de care beneficiază salariaţii din cadrul celorlalte agenţii judeţene pentru protecţia mediului, ca instituţii ce îndeplinesc acelaşi scop, aceleaşi funcţii şi atribuţii şi care se situează la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar în cadrul ordonatorului de credite comun (Ministerul Mediului).- mai arată sursa citată. 

 
Cu titlu de exemplu, reclamanta arată faptul că pârâta A.N.P.M. a emis decizia nr. ##/03.02.2021 prin care au fost stabilite drepturile salariate conform deciziei Curţii de Apel ####. Raportat la hotărârile judecătoreşti indicate, reclamanta apreciază are dreptul la plata unei despăgubiri egale cu valoarea diferenţei salariate între salariul de bază la nivel maxim şi salariul de bază cu care este încadrată, la care se adaugă toate sporurile şi majorările recunoscute de lege, începând cu data de 01.01.2018 şi până la 31.05.2023 inclusiv. Apreciază că prejudiciul care trebuie avut în vedere este prejudiciul integral pe care l-a suferit. ##### în vedere faptul că discriminarea rezidă din faptul că anumiţi directori executivi au beneficiat de diferenţe salariale încă din anul 2018, acestora stabilindu-li-se şi pentru viitor un salariu de bază maxim, în timp ce ea nu a beneficiat de acest salariu decât cu data de 01.01.2024, apreciază că are dreptul la acoperirea întregului prejudiciu suferit ca urmare a discriminării prin raportare la diferenţele salariate calculate începând cu data de 01.01.2018. Concret, arată că directorului executiv ##### ##### din cadrul A.P.M. ######## Năsăud i s-a recunoscut dreptul la un salariu maxim, începând cu data de 01.08.2018, acesta beneficiind ulterior de diferenţele salariate, astfel cum au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, diferenţele salariale calculate începând cu această dată reprezentând prejudiciul suferit de către reclamantă.
 
 
Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului nu a respectat dezlegările obligatorii ale Curţii Constituţionale
 
În concluzie, reclamanta solicită să se reţină că Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului nu a respectat dezlegările obligatorii ale Curţii Constituţionale (coroborate cu interpretările oferite de Î.C.C.J.), astfel cum au fost dezvoltate anterior, în sensul de a i se stabili salariul de bază la nivelul maxim cu cel aflat în plată pentru funcţii similare din cadrul tuturor agenţiilor judeţene pentru protecţia mediului, subordonate A.N.P.M., cu luarea în considerare a drepturilor salariate recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.
 
Astfel, apreciază esenţial de observat faptul că a fost salarizată în perioada menţionată în petitul cererii la un nivel inferior altor funcţionări publici care deţin aceeaşi funcţie, clasă şi grad, dat fiind faptul că aceştia beneficiază de majorări salariate prin efectul pronunţării unor hotărâri judecătoreşti.
 
Consecinţa imediată o constituie crearea unei stări de discriminare în ceea ce o priveşte, întrucât situaţii similare au fost tratate de-o manieră diferită de către instituţia angajatoare. Reiterează reclamanta faptul că la nivelul Agenţiei pentru Protecţia Mediului ######, Agenţia pentru Protecţia Mediului ####, Agenţia pentru Protecţia Mediului ######## Năsăud aflate la acelaşi nivel de suborodonare din punct de vedere financiar cu angajatorul său (A.P.M. ######) în cadrul aceluiaşi ordonator de credite (Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului) au existat diferenţe salariale pentru funcţia similară ocupată (director executiv), astfel cum sunt reflectate prin deciziile de salarizare anexate.
 
Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului solicită respingerea cererii de chemare în judecată. În prealabil, pârâta invocă excepţia inadmisibilităţii cererii în raport de dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
 
În acest sens învederează că instituţia nu a emis un act administrativ tipic sau asimilat prin care să o fi vătămat pe reclamantă într-un drept al său ori într-un interes legitim. Deoarece părţile se află pe tărâmul contenciosului administrativ, cererea de chemare în judecată, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 194 din Codul de procedură civilă, trebuie să îndeplinească şi condiţiile de fond ale unei acţiuni în contencios administrativ. Legea nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, consacră următoarele condiţii de admisibilitate ale unei acţiuni în contenciosul administrativ: calitate procesuală, actul atacat să fie act administrativ în forma tipică sau asimilată, actul atacat să emane de la o autoritate publică, actul atacat să vatăme un drept recunoscut de lege sau un interes legitim, parcurgerea procedurii administrative prealabile sub forma recursului graţios sau a recursului administrativ ierarhic, dacă este cazul.  


Reclamanta nu afirmă că ar fi fost vătămată într-un drept subiectiv
 
Reclamanta nu afirmă că ar fi fost vătămată într-un drept subiectiv sau într-un interes legitim de instituţia pârâtă (A.N.P.M.), printr-un act administrativ în formă tipică sau în formă asimilată, prin nesoluţionarea unei cereri sau prin refuzul de a-i soluţiona o cerere ci arată că alţi directori executivi ai altor agenţii judeţene pentru protecţia mediului, deci care deţin aceeaşi funcţie cu aceasta, sunt salarizaţi la un nivel superior salarizării sale, în baza unor hotărâri judecătoreşti. În concret, reclamanta nu afirmă şi, deci, nici nu dovedeşte faptul că instituţia pârâtă ar fi emis un act administrativ tipic sau asimilat prin care ar fi vătămat-o într-un drept sau interes legitim.
 
În concluzie, nu se are a face cu o vătămare a unui drept subiectiv sau a unui interes legitim în ceea ce o priveşte, deci pârâta consideră că cererea de chemare în judecată este inadmisibilă în raport de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi solicită să se admită excepţia inadmisibilităţii şi să se respingă cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
 
De asemenea, pârâta înţelege să invoce excepţia inadmisibilităţii capătului 2 al cererii de chemare în judecată, în raport de dispoziţiile art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În acest sens arată că, după cum rezultă din capătul 2 al cererii de chemare în judecată, reclamanta solicită, pentru perioada 01.01.2018-31.05.2023, recalcularea salariului de bază, salariu care i-a fost stabilit de instituţia pârâtă prin deciziile nr. 1543/28.12.2017, nr. 273/30.01.2019, nr. 29/14.01.2020, nr. 486/05.09.2022 şi nr. 860/15.12.2022.
 
 


PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 



 Citește și:

O firmă din București reabilitează termic sediul Agenției pentru Protecția Mediului Tulcea (DOCUMENT)