Dreptul de concesiune pentru un loc de veci din Cimitirul Central Constanța a ajuns pe masa magistraților

 
Judecătoria Constanța a pronunțat soluții într-un dosar vechi, nr. 21030/212/2021, care vizează constatarea drepturilor de concesiune asupra unui loc de veci situat în Cimitirul Central Constanța, parcela F, lot 4984. Reclamantele, M.S.M  și O.M , au contestat contractele de concesiune inițiale și au solicitat recunoașterea dreptului de proprietate succesorale.

Procesul, înregistrat inițial în august 2021, a fost marcat de multiple amânări și suspendări, cauzate de introducerea moștenitorilor în cauză și de procedurile complexe privind excepțiile de capacitate procesuală. Abia pe 30 septembrie 2025 instanța a admis cererea reclamantelor, constatând nulitatea absolută a contractelor de concesiune nr. 867/1972 și seria A 26580 și recunoscând dreptul de concesiune al reclamantelor asupra cotei de 1/3, conform certificatelor de moștenitor.

Instanța a mai stabilit obligativitatea emiterii unui contract unic de concesiune pe numele tuturor moștenitorilor, cu respectarea cotelor succesorale, suplinind consimțământul părților implicate.

Părțile au drept de apel: reclamantele au declarat recurs la 22 mai 2023, iar pârâta O.M a depus apel pe 18 noiembrie 2025.
 
Reclamantele, moștenitoare ale autorului inițial al concesiunii încheiate în 1941, au contestat două contracte emise în 1972 pe numele pârâtelor, care împărțeau ilegal același loc de veci, fără consimțământul lor sau dovada unui partaj succesoral.
Pârâții au invocat mai multe excepții procesuale, precum lipsa calității procesuale pasive și lipsa de interes, însă instanța le-a respins ca neîntemeiate, reținând că reclamantele au calitate procesuală și interes legitim pentru apărarea drepturilor lor succesorale.

Analiza dosarului a arătat că dreptul de concesiune inițial era unic și indivizibil, iar contractele din 1972 au fost emise fără temei legal. În consecință, instanța a constatat nulitatea absolută a contractelor pârâtelor și a recunoscut dreptul de concesiune al reclamantelor asupra cotei lor de 1/3.


Totodată, instanța a dispus suplinirea consimțământului pârâtelor refuzive și obligarea Municipiului Constanța să emită un contract unic de concesiune pe numele tuturor moștenitorilor conform certificatelor de moștenitor. Cheltuielile de judecată urmează a fi soluționate separat.

Potrivit rejust.ro, „prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 25 octombrie 2021, reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului Constanța și Municipiul Constanța, prin ######, constatarea nulității absolute a contractelor de concesiune nr. 867/1972 și nr. 867/1972 ##### # #####, având ca obiect locul de veci situat în Cimitirul Central Constanța, parcela F, loturile 4984 și 4984a, întrucât aceste acte au fost încheiate cu încălcarea drepturilor succesorale.

Reclamantele au mai solicitat, pe calea aceleiași acțiuni, constatarea dreptului lor de concesiune în cota de 1/3 asupra locului de veci, în temeiul calității de moștenitoare ale autorului inițial. În cursul judecății, prin cerere adițională, reclamantele au completat obiectul acțiunii, solicitând:

• suplinirea consimțământului pârâtelor ######## ####### și ######## #######, care refuză perfectarea contractului unic de concesiune;• obligarea Municipiului Constanța, prin primar și prin direcția de specialitate, să emită contractul unic de concesiune pe numele tuturor moștenitorilor autorului inițial, cu respectarea cotelor succesorale.

• Pârâții au formulat apărări scrise și au invocat o serie de excepții procesuale: lipsa capacității procesuale de folosință a „Primăriei Constanța”, lipsa calității procesuale pasive a Municipiului Constanța prin primar, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ######## #######, lipsa calității procesuale pasive pentru capătul 2 de cerere, lipsa de interes pentru același capăt și inadmisibilitatea capătului de cerere privind constatarea dreptului de concesiune. Prin încheierea din 10.04.2025, instanța a soluționat o parte dintre aceste excepții, reținând: admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a „Primăriei Constanța”;
• constatarea rămânerii fără obiect a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Constanța prin primar;
• unirea cu fondul a excepțiilor privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei ######## #######, inadmisibilitatea capătului de cerere privind constatarea dreptului de concesiune, lipsa calității procesuale pasive pentru capătul 2 de cerere și lipsa de interes pentru același capăt.
• Cauza a fost ulterior dezbătută și lăsată în pronunțare asupra fondului și asupra excepțiilor rămase unite cu acesta.“



„Instanța reține că asupra unor excepții procesuale s-a pronunțat deja prin încheiere interlocutorie, soluțiile dispuse fiind obligatorii și definitive pentru această etapă. În prezent, urmează a fi analizate numai excepțiile lăsate în discuție odată cu fondul.

1. Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ######## ####### Această excepție este neîntemeiată. Pârâta figurează ca titular al unuia dintre contractele de concesiune a căror nulitate se solicită. Or, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic litigios. Fiind parte a actului contestat, pârâta are calitate procesuală pasivă. Prin urmare, excepția urmează a fi respinsă.

2. Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea dreptului de concesiune Instanța constată că reclamantele justifică un interes legitim și actual în stabilirea pe cale judiciară a existenței dreptului lor de concesiune, derivat din calitatea de moștenitoare. #### concesiunea este reglementată printr-un contract administrativ încheiat cu autoritatea locală, drepturile succesorale asupra acestuia se valorifică în fața instanțelor civile, în temeiul art. 35 C. proc. civ. și art. 871–873 C. civ. Cererea nu urmărește validarea unui act administrativ unilateral, ci recunoașterea unui drept patrimonial ce decurge din devoluțiunea succesorală. Prin urmare, excepția inadmisibilității va fi respinsă.

3. Excepția lipsei calității procesuale pasive pentru capătul 2 de cerere Capătul 2 de cerere vizează suplinirea consimțământului pârâtelor și obligarea autorității publice să emită contractul unic de concesiune. Pârâta ######## ####### are calitate procesuală pasivă, întrucât refuzul său de a consimți face imposibilă valorificarea dreptului comun al moștenitorilor. Or, art. 1528 C. civ. consacră posibilitatea instanței de a suplini consimțământul părții care refuză fără justificare. Excepția va fi respinsă. 4. Excepția lipsei de interes pentru capătul 2 de cerere Interesul reclamantelor este evident, derivând din calitatea de moștenitoare și din necesitatea clarificării situației juridice a locului de veci. Acest interes este actual, personal și legitim, fiind recunoscut și de art. 33–34 C. proc. civ. Prin urmare, excepția lipsei de interes se respinge ca neîntemeiată“.

Starea de fapt

„Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, instanța reține următoarele împrejurări: La data de 11 ianuarie 1941 a fost încheiat actul de concesiune nr. 867, prin care autorul comun al părților a dobândit dreptul de folosință asupra unui loc de veci situat în Cimitirul Central Constanța, parcela F, în suprafață de 13,50 mp. Ulterior, acest drept s-a transmis moștenitorilor autorului, conform certificatelor de moștenitor depuse la dosar. Din evidențele administrației cimitirelor rezultă însă că, în anul 1972, au fost emise două contracte distincte, având același număr-bază 867/1972, dar purtând serii diferite (A 26577 și A 26580), pe numele pârâtelor ######## ####### și ######## #######, fiecare vizând câte jumătate din același loc de veci. Reclamantele nu și-au dat acordul pentru divizarea concesiunii și nici nu s-a făcut dovada unui partaj succesoral ori a unei renunțări. Din contră, probele atestă că au rămas titulare ale unei cote de 1/3 din dreptul de concesiune, în temeiul certificatelor de moștenitor. În aceste condiții, prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat constatarea nulității actelor emise cu încălcarea drepturilor lor și valorificarea efectivă a dreptului succesoral prin suplinirea consimțământului și obligarea autorității să elibereze contractul unic“, se arată pe rejust.ro. 
 
„În drept, instanța reține incidența următoarelor dispoziții legale: art. 871–873 C. civ., privind natura juridică a concesiunii ca drept real de folosință asupra bunurilor proprietate publică, caracterul său inalienabil și transmiterea acestuia către moștenitori; art. 1246–1247 C. civ., care reglementează nulitatea absolută a actelor juridice încheiate cu încălcarea unor dispoziții imperative; art. 35 și art. 36 C. proc. civ., care permit introducerea unei acțiuni în constatare ori de câte ori reclamantul justifică un interes legitim; art. 1528 C. civ., care consacră posibilitatea suplinirii consimțământului părții care refuză nejustificat; art. 33–34 C. proc. civ., privitoare la condițiile de exercitare a dreptului la acțiune și existența interesului; Regulamentul privind administrarea cimitirelor din Municipiul Constanța (aprobat prin HCL nr. 69/2010), care consacră caracterul indivizibil al locurilor de veci și transmiterea dreptului de concesiune pe cale succesorală către toți moștenitorii“, se mai arată pe rejust.ro.
 
„Actul istoric din 1941 demonstrează că dreptul de concesiune a fost unic, privitor la întreaga suprafață. Certificatele de moștenitor atestă devoluțiunea acestui drept către moștenitorii autorului, inclusiv către reclamante. Contractele emise în anul 1972, prin care locul de veci a fost împărțit în două jumătăți distincte, contravin naturii juridice a concesiunii și regimului imperativ al bunurilor din domeniul public. Nicio probă nu atestă consimțământul unanim al moștenitorilor pentru o asemenea împărțire, iar pârâții nu au făcut dovada unui partaj succesoral sau a unei renunțări exprese. În lipsa unui asemenea temei, divizarea a fost abuzivă și nelegală. În raport de dispozițiile art. 1246 C. civ., instanța constată nulitatea absolută a contractelor de concesiune emise pe numele pârâtelor ######## ####### și ######## #######, în măsura în care acestea au înlăturat cota de 1/3 ce aparține reclamantelor“.
 
Conform rejust.ro, „pe de altă parte, recunoașterea dreptului de concesiune al reclamantelor decurge direct din devoluțiunea succesorală și din înscrisurile autentice depuse. Interesul lor în valorificarea acestui drept este actual și legitim, iar refuzul pârâtelor de a consimți la emiterea contractului unic apare ca nejustificat. Astfel, instanța va suplini consimțământul pârâtelor ######## ####### și ######## ####### și va obliga Municipiul Constanța, prin primar, să emită contractul unic de concesiune pe numele tuturor moștenitorilor, conform certificatelor de moștenitor. Cheltuieli de judecată Reclamantele, prin avocat, au arătat expres că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată, potrivit art. 452 alin. (2) C. proc. civ. În aceste condiții, instanța nu se va pronunța asupra acestui capăt accesoriu“.