#citeșteDobrogea Ibrahim Themo și implicarea sa în activități sanitare, politice și culturale în Dobrogea

Albanezul musulman Ibrahim Themo a fost o personalitate marcantă a vieții politice, culturale și sociale din Dobrogea, în prima jumătate a secolului al XX-lea. A trăit la Medgidia, orașul întemeiat de sultanul reformator Abdul Medgid, pentru că el însuși era un adept al reformelor și al modernizării societății.

O personalitate marcantă a civilizaţiei şi culturii turce în Dobrogea şi la Medgidia a fost doctorul Ibrahim Themo. Albanez  la origine şi musulman practicant, Ibrahim Ehtem, după numele real, sau Themo, cum a fost cunoscut, s-a născut la Struga, în sudul Macedoniei, în sânul unei familii ce provenea din satul Piatra Albă (Gur i Bardhë), regiunea Mati din Albania.
Încă din tinereţe, a fost un luptător şi un revoluţionar ce a luptat pentru interesele conaţionalilor săi. Profesor şi medic oculist de renume, a ales să se stabilească în Medgidia şi să contribuie la dezvoltarea oraşului.

A întemeiat organizaţiile „ Junii turci” şi „Uniune şi progres”, fiind arestat de autorităţile otomane de patru ori. În aceste condiţii îşi va schimba numele, în Themo, fiind urmărit de agenţii sultanului Abdul Hamid al II-a, în vremea căruia s-a încercat un asasinat asupra sa şi fiind condamnat la moarte în contumacie, de un tribunal din Istanbul. Şi-a finalizat studiile medicale în anul 1892, activând în cadrul Spitalului "Haydarpaşa" din Istanbul. După echivalarea studiilor a activat în cadrul Spitalului Colţea din Bucureşti, refugiindu-se la Constanţa în anul 1895. Cel care l-a sprijinit permanent a fost primarul Medgidiei, Kemal Hagi Ahmed, care i-a oferit şi slujba de medic la spitalul orăşenesc Medgidia.  Pentru acest tratament pe care l-a primit, va oferi la rândul său servicii medicale gratuite şi găzduire pentru cei sărmani şi bolnavi în locuinţa sa. În Medgidia, a locuit o parte din viață, pe strada Mărgăritarului, într-o casă cu etaj.

A fost omagiat la 18 ianuarie 1909, la restaurantul „Ovidiu” din Constanţa, cu ocazia numirii sale de către guvernul turc, ca medic comunal al cartierului Pera. Se arătau meritele acestuia pentru obţinerea independenţei de către România, prezentare făcută de consulul general al Imperiului Otoman, Cadri Bey.

Un om care prin poveţe şi îngrijiri părinteşti a izbutit să facă populaţia tătară şi turcă să-l cheme la nevoie. A dorit să schimbe mentalitatea oamenilor, aflată la nivelul epocii medievale.
Petru Vulcan făcea o descriere a calităţilor medicului albanez ce era „ medic de plasă de un deceniu aproape şi aducând reale servicii populaţiei musulmane prin faptul că, aşa fatalistă cum e la orice caz de boală sau epidemie, în loc de ajutor medical, recurge la hoge sau se resemnează. Prin poveţe şi printr-o îngrijire părintească, doctorul Themo a izbutit să facă populaţiunea tătară şi musulmană să-l cheme în caz de nevoie, ştiut fiind că femeile musulmane mai bine ar prefera să moară, decât să cheme lângă ele un doctor creştin”.

Ibrahim Ethem (Themo), a fost o importantă personalitate a Medgidiei. Date importante despre biografia sa, se găsesc în „Ittihat ve Terakki”, publicată la Medgidia în anul 1939, nefiind tradusă în limba română.
Activitatea sa a fost deosebit de complexă, contribuind la înfiinţarea unor şcoli musulmane în localităţile Dobrogei,  îndemnând populaţia să-şi trimită copiii la şcoală şi  militând pentru emanciparea femeii musulmane. În anul 1902 şi-a dat demisia de la Spitalul din Medgidia, părăsind ţara şi stabilindu-se la Paris, unde avea să-şi desăvârşească pregătirea medicală. Îl vom regăsi în anul 1903, la Hârşova, unde se implica în fondarea unei şcoli. Acelaşi lucru îl va întreprinde şi la Constanţa, unde va înfiinţa o şcoală medie cu predare în limba turcă. În anul 1906, se mută la Constanţa şi îşi stabileşte reşedinţa în cartierul Anadalchioi.



Între anii 1909-1911, a deţinut funcţia de medic şef al Inspectoratului Sanitar şi director al Institutului de Caritate din Istanbul.
Se implică şi în activitatea politică făcând parte din rândul conservatorilor democraţi ai lui Take Ionescu. Va lua parte la cel de-al doilea război balcanic şi la Primul Război Mondial, activând  ca medic pe frontul din Moldova şi având gradul de maior. Deşi avea origine albaneză, nu a ezitat să participe la Primul Război Balcanic din anul 1912, fiind trimis de statul român în fruntea unei echipe medicale, la Istanbul. Pentru serviciile aduse, statul turc le-a oferit celor din echipa medicală, câte un ceas din aur, iar statul român i-a decorat la întoarcerea în patrie.

În anul 1914, va fi trimis din nou, în fruntea unei alte echipe medicale, în Albania, unde bântuia febra palustro-pernicioasă, fiind în fruntea unui detaşament de voluntari ai Crucii Roşii. Experienţa sa în tratarea acestei boli era cunoscută, de nenumărate ori ocupându-se de locuitorii Medgidiei care sufereau de friguri, datorită bălților din apropierea urbei. Pe de altă parte, era atras de locurile de baştină, oscilând între ţara de origine şi patria de adopţie, acţionând ca revoluţionar şi ca apărător al comunităţii musulmane din Dobrogea.

După cele două confruntări militare balcanice, se va întoarce la Medgidia, unde îşi va ocupa locul în Spitalul orăşenesc. A activat şi în cadrul Seminarului musulman din Medgidia, unde a ţinut cursuri de igienă, în perioada 1908-1923.

A susţinut revenirea insulei Ada Kaleh sub administraţie românească şi a sprijinit acţiunile lui Mustafa Kemal Ataturk.
A publicat numeroase articole şi a pus bazele unor publicaţii precum: "Sada-yi Millet" (Vocea naţiunii), „Conducătorul conversaţiunei în româneşte şi turceşte” ( Tipografia Işik, Medgidia, 1915) şi a publicat „Dicţionarul turc-român” ( două volume). Coordona Tipografia Isîk( Lumina), din Medgidia , militând încă din anul 1902, pentru înlocuirea alfabetului arab cu cel latin. Se va implica în transferarea Seminarului musulman de la Babadag  la Medgidia.Va preda elevilor de la Seminar disciplinele Medicină populară, Reguli de îngrijire şi sănătate. Frecvent, făcea parte din comisii de examinare a absolvenţilor, fiind foarte apreciat de conducere şi de elevi.



Va continua activitatea politică fiind un lider local al Partidului Poporului ( ce-l avea lider la nivel naţional pe generalul Alexandru Averescu), devenind senator de Caliacra, al acestui partid, în anul 1920. Se va implica şi în viaţa politică a urbei Medgidia, fiind în anul 1928 membru al Consiliului Comunal. Va continua să fie un membru marcant al Partidului Poporului, atât în calitate de lider local, la Medgidia(poziţie pe care o va ocupa şi în anul 1934), dar şi la nivel judeţean, unde ocupa funcţia de membru în Consiliul Judeţean al partidului. Va participa la Congresul Uniunii balcanice medicale, din anul 1936, fiind reprezentantul României.

După cum povestea avocatul Dan Alecu, fiul fostului director al Seminarului musulman din Medgidia, Alexandru Alecu, doctorul Ibrahim Themo „era pe lângă un bun curant şi un bun doctor al sufletului. Era blând, se apropia de oameni şi le alina suferinţele fiind iubit de toată populaţia”.



A murit la vârsta de 80 de ani, în 1945, fiind înmormântat în cimitirul musulman din Medgidia. A lăsat posterității imaginea unui patriot, a unui specialist și a unui om politic hotărât.
 
Bibliografie selectivă 
 
„Viitorul Dobrogei”, II, nr. 38, din 25 ianuarie 1909
Gelcu Sefedin Maksutovici, Dr. Ibrahim Temo ( 1865-1945) – animator al vieţii spirituale turco-tătare din Dobrogea, în vol. 
Originea tătarilor, coordonator Tahsin Gemil, Editura Kriterion, Bucureşti, 1997
Lavinia Dacia Gheorghe, Aspecte privind afirmarea intelectuală a turcilor şi tătarilor din Dobrogea, în perioada 1878-1914, în volumul Din istoria tătarilor, I, Editura New Line, Constanţa, 2010
Stoica Lascu, Aspecte privind prezenţa organizaţiilor partidelor burgheze în judeţul Constanţa ( 1918-1938), în Pontica, XVII, Constanţa, 1984
Richard Constantinescu, Ibrahim Themo-medic, revoluţioner, om politic şi umanist, în  “Viaţa medicală”, nr. 42 (1396), octombrie 2016
Lavinia Gheorghe, Ibrahim Themo – revoluţionarul democrat balcanic, personalitate albanezo-turco-română, în Muzeul Militar Naţional „ Regele Ferdinand I” - 90 de ani în slujba istoriei şi muzeografiei militare. 1923-2013, Editura Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, Bucureşti, 2013
Idem, The revolutionary doctor Ibrahim Themo in Romania, în „Annals of the Academy of Romanian Scientists Serie son History and Archeology”, volume 5, number 4, 2013
Mehmet Ali Ekrem, Din istoria turcilor dobrogeni, Editura Kriterion, Bucureşti, 1996
Adrian Ilie, Comunităţile turcă şi tătară din Medgidia. Aspecte privind organizarea politică, socială, economică, religioasă şi culturală, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2015
Idem, Sistemul educaţional Islamic. Seminarul musulman din Medgidia (I), în “Ziua de Constanţa”, 24 octombrie 2017
Constantin Ionaşcu,  Rezistenţa anticomunistă din Dobrogea, ediţia a II-a, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2005
www.pasthriku.org

Despre Adrian Ilie:

Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri postuniversitare - Universitatea din București.
Director adjunct Colegiul Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța (2020)/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" pe anul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.

Citește și:

#citeșteDobrogea
Turcii dobrogeni și preocupările lor după 1878 (GALERIE FOTO)