Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
07:00 09 05 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Un marinar roman lupta pentru supravietuire la mii de kilometri de tara

ro

22 Jul, 2002 00:00 1434 Marime text
Este deja binecunoscut faptul ca marinarii romani au ajuns bataia de joc a armatorilor romani si straini deopotriva. Zeci de marinari romani zac si acum prin porturi straine, prin cele mai indepartate porturi, lasati de armatori in voia sortii, fara apa, hrana si medicamente. Multi dintre acestia au incercat de nenumarate ori sa-si paraseasca navele, insa riscau sa-si piarda salariile, asa ca, pentru cateva sute de dolari pe luna, acestia traiesc de cativa ani un adevarat cosmar. Intr-o situatie asemanatoare se afla si Cristian Tudorica, un marinar din Mangalia, care a plecat in voiaj cu speranta ca la intoarcere isi va putea cumpara un apartament pentru familia sa. Acum, la sase luni de la plecarea de acasa, Tudorica nu-si doreste decat sa se intoarca viu acasa la sotia sa, insarcinata in luna a saptea. Cristian Tudorica a plecat de acasa pe data de 27 februarie la bordul navei "Nadi", sub pavilion Tonga, al carei armator era compania Meandros. Aceasta companie are la Constanta un sediu unde se afla un agent ce se ocupa de angajari. Cristian lucreaza la aceasta firma de peste doi ani, timp in care, ca electrician, a executat lucrari de reparatii la navele cumparate de armator. Tanarul a povestit familiei ca armatorul cumpara nave vechi pe care le repara, le incarca cu fier vechi, pentru a le vinde apoi in porturile indiene. Cosmarul lui Cristian Tudorica a inceput in ziua de 10 mai, cand motorul principal al navei s-a defectat chiar inainte ca aceasta sa intre in Canalul Suez. Comandantul navei a anuntat armatorul, care a ordonat ca nava sa fie ancorata la 7 kilometri travers de portul egiptean Garib. Considerand probabil ca reparatiile ar fi prea costisitoare, armatorul a vandut nava cu tot cu cele sapte tone de fier ce constituiau incarcatura navei "Nadi". Noul armator al navei a devenit Compania M-SP.T.Pelarayan Star Mandiri, cu sediul in Djakarta, Indonezia. Pentru cei 20 de marinari, 19 indieni si un roman a reprezentat, practic, abandonare in acest colt uitat de lume si de lege. De cand a cumparat nava, noul armator nu a platit si nici nu s-a interesat de soarta echipajului. La mai putin de doua saptamani, s-au epuizat rezervele de apa si hrana. Autoritatile egiptene au trimis la bordul navei un echipaj care sa verifice care este starea echipajului si a navei. Unul dintre marinarii indieni le-a spus acestora ca situatia lor este disperata, ca nimeni nu se intereseaza de soarta lor. La vreo doua zile de la acest control, la bordul navei au urcat patru indivizi inarmati cu bare metalice care i-au amenintat pe marinari ca ii vor omori daca se vor mai plange autoritatilor egiptene. Singurul care a avut curaj sa riposteze a fost seful mecanic, care insa, pentru gestul sau, s-a ales cu o bataie sora cu moartea. Pe zi ce trece, situatia marinarilor devine tot mai greu de suportat. De cateva zile, la bordul navei nu se mai afla nici un strop de apa potabila, marinarii fiind nevoiti sa bea din apa de la racitorul motorului. Pentru ca aceasta apa este tratata, toti cei care au consumat-o au acum probleme cu caile urinare. Cristian Tudorica este bolnav de ficat si de splina si are nevoie de tratament de care nu poate beneficia la bordul navei. In situatii asemanatoare se afla si alti marinari. De aproximativ doua saptamani, la bordul navei nu mai exista nici curent electric. Familia lui Cristian Tudorica a aflat de situatia acestuia de la un alt marinar roman care a trecut prin portul Garib si a auzit de ce se intampla la bordul acestei nave. La sosirea in tara, marinarul a contactat familia Tudorica si le-a transmis cateva mesaje de la Cristian. Cand a aflat in ce situatie se afla Cristian, sotia acestuia, Alina, insarcinata in luna a saptea, a suferit un soc care era sa o coste viata copilului. Femeia a stat sapte zile internata in spital, pana cand starea ei si a copilului s-a stabilizat. Tatal marinarului, Ion Tudorica, a cerut ajutor autoritatilor romane si egiptene. La Mangalia, Tudorica a cerut ajutorul primarului Zamfir Iorgus, care l-a indrumat catre un om de afaceri care l-ar putea sprijini in demersul sau. Ultimul mesaj tip SMS primit de familie de la Cristian a sosit ieri dimineata. Marinarul isi anunta familia ca situatia a inceput sa scape de sub control. In urma cu cateva zile, romanul a incercat sa fuga de la bordul navei, insa a fost pescuit cu o cange si urcat inapoi la bordul navei. Cristian spune ca a fost amenintat ca, la urmatoarea tentativa, va fi ucis. Atat Cristian Tudorica, dar si familia sa asteapta acum cu sufletul la gura ca cineva sa le intinda o mana de ajutor celor 20 de marinari aflati la limita rabdarii.Situatia lui Cristian Tudorica ar fi putut fi evitata daca acesta ar fi fost membru de sindicat si, inainte de a se angaja la compania Meandros, ar fi verificat daca aceasta este acreditata sa angajeze personal navigant si daca ar fi fost incheiat un contract de munca, asa cum cere legislatia in vigoare. Adrian Mihalcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor, ne-a declarat ca la fel au procedat foarte multi marinari, care nu se inscriu in sindicat, dar, atunci cand apar probleme, apeleaza la serviciile acestui organism. Cel mai indicat ar fi ca, inainte de angajarea la o companie, marinarii sa verifice daca aceasta indeplineste toate conditiile impuse de lege.
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii