România multiculturală! O realitate care se cere promovată!

Este foarte probabil să spuneți că România are multe alte probleme mai importante în acest moment, dar personal nu vreau să trec cu vederea o zi specială pentru toți cei care privesc viața prin prisma multiculturaliții.

Este vorba despre Ziua Minorităților din România. Se celebrează la data de 18 decembrie, sărbătoarea fiind recunoscută oficial în România printr-o Hotărâre de Guvern din 1998. Mai mult de atât, este o sărbătoare universală, la data de 18 decembrie 1992 Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite adoptând Declarația cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, lingvistice și religioase.

În România, multiculturalitatea nu este deloc doar un termen abstract, o teorie seacă! Multiculturalitatea este o realitate aici! Punerea în evidență a valorilor culturale specifice fiecărui grup etnic în parte, promovarea lor, alocarea, an de an, a fondurilor necesare desfășurării activității organizațiilor minorităților și, mai presus de toate, prezența în Parlamentul României a deputaților din partea minorităților naționale, toate vorbesc despre o reală libertate în acest domeniu și despre o apreciere pe care, și prin lege, statul român o conferă tuturor celor care deși au origini altele decât cele românești, simt și trăiesc alături de populația majoritară de sute de ani în bună înțelegere și respect reciproc.

Tocmai din aceste motive cred că această sărbătoare ar trebui să fie mai... vocală! Este una dintre puținele bile albe cu care România se poate lăuda pe bună dreptate, fără a aranja cifre din creion sau a cosmetiza o altfel de realitate. E drept că suntem adeseori dați drept model atunci când se vorbește în cadrul unor adunări alese despre minoritățile naționale, dar asta nu trebuie să ne plafoneze ci, din contră, să ne motiveze, să știm sau chiar să învățăm, fie și acum, să o valorificăm în folosul nu al unei minorități sau al alteia, ci în folosul întregului popor român, al statului în sine care promovează această politică!

Nu de puține ori s-a avansat ideea pericolului asimilării, al temerii de a nu se risipi o comunitate din punct de vedere identitar. În contextul actual, aceste temeri nu ar trebui să existe, deoarece totul depinde de membrii comunităților, de felul cum își percep ei înșiși construcția identitară, de felul cum trebuie să se promoveze și cum să fie percepuți! Nici măcar deschiderea către populația majoritară nu constituie motiv de îngrijorare și afirmația are ca punct de pornire istoricul relațiilor interetnice pe teritoriul țării noastre... Raportându-ne însă la prezent, trebuie să amintim numai că în România zilelor noastre există 18 deputați ai tot atâtor organizații ale minorităților naționale altele decât UDMR, iar în cadrul Guvernului României, mai exact în subordinea Secretariatului General al Guvernului, își desfășoară activitatea Departamentul pentru Relații Interetnice.

Dincolo de sărbători, de oameni și de autorități, realitatea este, însă, cea care vorbește, care confirmă ceea ce știm cu toții. Din păcate atunci când vine vorba de lucrurile frumoase și benefice de care suntem în stare ne dovedim a fi cel puțin zgârciți în a le promova.