Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
22:21 19 09 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Editorial Vorba dulce mult aduce. Vorba rea, boală grea. De ce am ajuns să fim hateri pe net

ro

20 Jan, 2020 00:00 1822 Marime text

Citeam postarea pe Facebook a unei cunoştinţe şi am ajuns la concluzia - citind şi comentariile - că mulţi oameni, indiferent de generaţie, au ajuns să critice şi să arunce cu vorbe fără să gândească. Şi nu fac asta pentru că au un simţ justiţiar puternic, ci pentru că este accesibil. Nu se gândesc la consecinţe, nu se gândesc la antecedente, ci spun fix ce gândesc în acel moment.


Cunoştinţa mea postase ceva legat de modul în care oamenii judecă alţi oameni după modul în care arată, vorbesc, interacţionează cu oamenii etc. Astfel, o persoană tatuată şi introvertită este văzută ca un paria al societăţii. Şi comentariile încep să curgă... „Dacă nu te mâzgăleai pe corp, poate aveai un job stabil” sau „Eu ţi-am zis bună, dar tu nu vorbeşti cu mine. De asta o să mori singură”.


Astfel de comentarii arată că, de fapt, noi ca societate am uitat să fim ceea ce suntem la bază - oameni. Îi judecăm pe alţii fără să mai tragem un ochi în oglindă. Şi nu doar în aia de la baie, unde ne admirăm cât de slabi, frumoşi, puri suntem sau cât de voluptuoşi, cu coşuri sau plini de păcate. Noi ne cunoaştem cel mai bine şi suntem în stare să ne judecăm şi să luăm propriile decizii. Dar deciziile luate pentru noi nu se aplică şi lui X sau Y.


Acum este simplu să ne ascundem în spatele unui click, al unui pseudonim, al unui cont fals şi să facem „hate” (n.r. termen folosit pentru a răspândi cuvinte jignitoare altor persoane în online) gratis. Da, suntem hateri şi ne place. Simţim un zbucium de orgoliu şi ne complăcem aşa. Intrăm pe net, postează cineva o poză cu mâncare, iar primul lucru pe care îl vedem este că pe masă se află un fir de păr. Primul comentariu care apare la postare: „Poate faci şi tu curat când găteşti”. Nu contează că în farfurie se află un preparat care arată frumos şi care, probabil, este şi gustos. La fel şi cu oamenii.


A arunca cu jigniri este gratis, este simplu şi accesibil de oriunde şi oricând. Fie că stăm pe toaletă dimineaţa, ne aflăm în autobuz spre muncă sau la masa de duminică în familie. Stăm pe telefoanele mobile şi aruncăm cu jigniri. De ce? Unii psihologi spun că proiectăm ceea ce gândim despre noi negativ către alţii pentru a scăpa de povară. Şi iată că ne aflăm într-un cerc vicios în care nu doar că le facem rău celor din jur, ci şi nouă, prin negarea anumitor probleme cu care ne confruntăm. Pe cei din jur putem să îi afectăm cu jignirile noastre, iar depresia este boala secolului. Alimentându-le anxietatea şi depresia celor din jur nu ne aduce nouă niciun beneficiu.
Aşa că ar trebui să verificăm ce spunem de două ori înainte să dăm Enter.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii