Editorial Jocurile de noroc, viciul care îți ia tot

Tema acestui editorial este unul dintre cele mai periculoase vicii ale societății moderne – jocurile de noroc. La prima vedere, par inofensive. Le întâlnim la fiecare colț de stradă, în reclame, în aplicații de pe telefon. Îți dau impresia că sunt doar un mijloc de distracție, că pot transforma, dintr-o dată, un om obișnuit în milionar. Dar, în realitate, ele sunt o capcană bine ascunsă sub strălucirea promisiunii de câștig.

În contrast cu numele lor, jocurile de noroc nu sunt „de noroc”. Pentru unii, da, poate există o zi în care aparatul „plătește” sau ruleta e cu noroc, dar pentru majoritatea, aceste jocuri încep ca o curiozitate, apoi devin un obicei, iar în final se transformă într-o dependență care macină tot ce înseamnă echilibru financiar, emoțional și social.

Cum începe totul? Simplu. Intri într-o sală de jocuri „doar așa”, poate ca să-ți însoțești un prieten. Bagi 10 lei într-un aparat, „de distracție”. Nu câștigi, dar te întrebi: „Dar dacă mai bag 10? Poate acum vine norocul.” Și tot așa, de la 10 în 10 lei, ajungi să bagi tot salariul. Dacă ai noroc, câștigi o sumă mică, suficient cât să-ți dea speranța că jackpot-ul e aproape. Și atunci începe adevărata cădere.

Ajungi să visezi cu ochii deschiși că o să câștigi „marele premiu”, că o să-ți plătești datoriile, o să-i răsplătești pe cei care te-au ajutat, o să ieși la liman. Dar totul e o iluzie. O himeră. În realitate, pierzi tot: bani, prieteni, familie, încrederea celorlalți și, cel mai tragic, încrederea în tine.

Dependența de jocuri de noroc te obligă să minți, să împrumuți bani de la prieteni, apoi de la cunoștințe, apoi de la străini. Devii dator tuturor. Trăiești cu rușinea constantă și cu speranța falsă că „data viitoare vei câștiga”. Dar nu mai câștigi. În schimb, te afunzi tot mai adânc într-o groapă din care foarte puțini reușesc să iasă.

Poate cel mai periculos aspect este că acest viciu este tolerat, ba chiar promovat în societate. Se investesc milioane în reclame care vând iluzia câștigului ușor, dar nu se spune nimic despre cei care și-au pierdut totul. Nu vedem în afișe chipurile celor care dorm în stradă după ce și-au pierdut casa sau lacrimile celor care au fost abandonați de familie din cauza datoriilor.

Editorialul acesta nu este un atac împotriva celor care au căzut pradă acestui viciu, ci un semnal de alarmă. Unii pot spune că „fiecare e liber să aleagă ce face cu banii lui”, dar nu e vorba doar despre bani. E vorba despre oameni, despre destine ruinate, despre familii distruse și despre o societate care închide ochii.

Jocurile de noroc nu sunt un hobby. Sunt o boală care începe discret, cu pași mici, dar care, în lipsa tratamentului, poate distruge o viață. Și nu una singură.


Citește și:
EditorialDreptul de a ști, dar nu prea multe. Averile demnitarilor, tot mai aproape de umbre, tot mai departe de cetățeni