Editorial Clovnii de lângă noi

Am scris acest text în urmă cu vreo trei ani, dar constat, fără surprindere, ce-i drept, că numărul clovnilor creşte de la o zi la alta. Pentru că ne aflăm în pre-campania pentru prezidenţiale, clovnii sunt mai vizibili decât oricând. Lucrurile nu s-au schimbat. Cel mai probabil, nici nu se vor schimba prea curând.
 
Îi întâlneşti peste tot. În partidele politice, în instituţiile publice, în instituţiile mass-media, în spaţiul public, în cercul de cunoscuţi. Manifestă un devotament incomensurabil doar faţă de propriile lor persoane, dar nu ezită niciun moment să-şi declare, tare de tot, loialitatea faţă de liderul de partid, faţă de şef, faţă de omul zilei, faţă de vocea care contează acum.
Manifestă un scepticism educat faţă de orice şi vând poveşti de succes prefabricate. Indiferent dacă poartă sau nu nas roşu, rotund, clovnii ăştia sunt imaginea perfectă a cretinismului încăpăţânat. Nu au niciun ideal, dar au întotdeauna un scop.
Nu au prieteni din copilărie, dar toţi cei din jurul lor le sunt „prieteni foarte buni“. Nu sunt tributari aceloraşi valori mai mult de… spre exemplu, un mandat, pentru că „vremurile se schimbă“.
Nu cred, de la început până la sfârşit, în acelaşi om, pentru că „totul e trecător“, iar „oamenii se schimbă şi ei“. Au vocaţia trădării şi nu par incomodaţi de ipocrizie. O practică nonşalantă. Dau din coate cu greu pentru a ajunge să fie „băieţi buni la toate“. Deh, e şi ăsta un titlu de glorie.

Latră tare, de multe ori prost. Critică nervos în prime time, iar în timpul liber îmbrăţişează sictirul ca virtute.
Au satisfacţii facile şi bucurii rezultate din gesturi meschine. Fac cele mai proaste glume şi cele mai neinspirate farse. Şi se amuză copios.
Te scuipă de dimineaţă şi te recunosc drept idol după prânz. Îţi jură sprijin şi prietenie veşnică. Te vor trăda cu următorul… motan, preşedinte, director, primar.
Sunt, în acelaşi timp, omul lui X, al lui Y şi al lui Z. De fapt, omul nimănui. Sunt un fel de „fată în casă“, dar în prea multe case. Singurele persoane pe care le respectă, în care cred şi pe care le admiră până la lacrimi sunt ei înşişi.
Clovnii nu ratează dezbaterile publice, workshop-urile, team building-urile. Participă la orice emisiune, pe orice temă. De fapt, subiectul nici nu mai contează. Importanţi sunt doar ei, nişte „deosebiţi” instalaţi în platou, debitând stupizenii şi glumiţe de un prost gust desăvârşit. Nu refuză nici scandalurile, aduc notorietate.
Clovnii sunt întotdeauna „o sursă“. Nu neapărat de încredere. Îţi spun doar „exclusivităţi“, parol! Puţin probabile sau tardive. Practic, e ca şi cum nu ţi-ar spune nimic. Sau nimic care să conteze.
Când şi când, ei numără diplome şi titluri. Au grijă să afli de existenţa acestora. Cad, de cele mai multe ori, în stereotipuri penibile şi-ţi vând poveşti cum că resorturile politicii româneşti sunt ticăloşia şi trădarea şi bla, bla, bla… Pe când ei, oooh, da, ei şi numai ei sunt oamenii zilei de mâine, mustind de discursuri patriotarde şi animaţi de dorinţa de a face un bine acestei „biete ţărişoare“. Oricare ar fi aceasta şi orice ar însemna „binele“.

Sunt securiştii reciclaţi, reconvertiţi, oamenii distinşi astăzi cu titluri. Pozează în boieri distinşi, care duc mai departe istorii cenzurate.
Sunt vânzători de… orice, cumpărători de orice. Întruchiparea eternului compromis şi a caraghioslâcului dus la paroxism. Sunt cei care anulează ruşinea şi bunul simţ. Exponenţii imposturii în care zace câte un Dinu Păturică, dispus să spună / scrie / creadă / latre orice, chiar şi pentru câteva… „piţe“. Cu sos de roşii cu tot.
Sunt profesioniştii pe care ai crezut că i-ai format ieri şi lichelele care astăzi nu mai au habar de principii, de adevăr, de loialitate, de niciun ghid de bune practici, de niciun cod deontologic, uneori, de nicio regulă a limbii române.
Sunt aceşti ispravnici băieţi de mingi, care cară servieta cuiva, care adună scame, care fac bani. Sunt cei care te-au cumpărat scump şi care te-au trădat pe gratis. Oportuniştii, semidocţii, aceste trestii gânditoare care se apleacă prea mult, în faţa oricui. Clovnii de ieri, de azi, de mâine.
Articol publicat pe adacodau.wordpress.com