Anotimpul culturalizarii

Ultima perioada a fost una fructuoasa din punct de vedere al evenimentelor culturale gazduite de orasul nostru. Piese de teatru, balet, opera, targ de carte, concerte... toate au fost ingredientele unei "dezghetari" culturale.

"Frigul" paradoxal al zilelor de vara, cand plimbarile la mal de mare sunt asezonate cu ritmuri orientale interpretate in mod "original" de lautarii autohtoni, devine foc launtric atunci cand, la venirea toamnei, salile de spectacole se incalzesc de placere cu evenimente puternic incarcate cultural. Adevarata forta a culturii se simte, atrage oamenii care, pana nu demult, au aratat o oarecare reticenta fata de institutiile de gen din orasul nostru. Faima pierduta a Teatrului Fantasio, devenit intre timp Teatrul National Constanta, a fost regasita cu ajutorul unei conduceri care a venit cu un suflu nou. Aerul "de Capitala" s-a simtit, se simte inca, in costumele, muzica, decorurile si perspectiva asupra teatrului. Spectacolele au inceput sa-si castige audienta. Oamenii se duc la teatru, admira actorii, incep sa se "dezghete", sa simta fiorii operei de arta, ai jertfei aduse de slujitorii Thaliei. Actori sunt multi, artisti putini, iar orasul nostru s-a imbogatit in ultimul timp din acest punct de vedere. Pe de alta parte, opera a castigat si ea teren. Vrajeste si uimeste spectatorii, ii atrage cu fire nevazute in sala si ii face sa devina dependenti, ca de un drog care ar trebui sa fie legal, ba mai mult, chiar obligatoriu. Pentru ca dozele de cultura din timpul extrasezonului ar trebui sa ne hraneasca spiritual si pe timpul verii. Anotimpul cald a devenit o corvoada. Lume multa, inghesuiala, invadarea intimitatii localnicilor, pseudovedete si spectacole de un gust discutabil. Lumea le spune "suse"... reprezentatii ce, din pacate, de cele mai multe ori ii au pe afis, pe langa artistii de-o vara si pe cei consacrati care, din cauza lipsei banilor, accepta sa se injoseasca. Sau, mai exista categoria evenimentelor "culturale" care au mari artisti numai pe afis, nu si pe scena, din dorinta de inavutire a impresarilor. Pentru ca lumea inca iubeste actorii, pe aceia pe care ii vedea pe ecranele alb-negru in putinele ore in care li se permitea aceasta placere. Probabil ca perioada de trista amintire a avut, totusi, si o parte pozitiva. Abstinenta informationala si culturala la care erau supusi oamenii, ii facea sa fie tot mai avizi. Teatrul era "gura de aer", minutul de visare... sau unul dintre putinele momente in care puteai sa speri la mai bine. Emisiunile de atunci "nasteau" vedete, chiar daca cele de acum incearca, fara succes, sa produca megastaruri. Probabil ca aceasta este si diferenta dintre Constanta in prag de iarna, spirituala si culturala, si cea din timpul verii, care ne ofera iluzii. Muzica si spectacole derizorii, fara continut si fara suflet. Pentru ca, asa cum spun artistii, teatrul, spectacolele adevarate si muzica, au suflet, si asa ajungem la concluzia ca ne vrem sufletul inapoi, vrem evenimente care sa ne impresioneze, care sa ne poata face sa redobandim darul visarii. Si, din fericire, din ce in ce mai des vezi oameni zgribuliti, in serile friguroase si ploioase, care asteapta portia de "drog" acceptat, portia de arta si de buna dispozitie.