Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
20:23 25 09 2020 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Editorial Ajutor! Mă sufoc și m-am săturat

ro

27 Aug, 2020 00:00 2218 Marime text

Începe școala, vin alegerile, începe sezonul rece cu toate răcelile și formele de gripă. Încă suntem în plină pandemie. Cum gestionăm atâția factori externi care ne influențează viața de zi cu zi, deja agitată de treburi casnice și obligații de serviciu?
Anul 2020 a fost un an greu și mai avem câteva luni de tras din el. Anul 2021 o să fie un an în care aceste lucruri noi vor deveni o obișnuință, vor intra în cotidian. Abia acum am ajuns să înțelegem că trebuie să ne protejăm cu strictețe pentru a avea un mâine.
Am o cunoștință care s-a stins de curând. Era tânără, avea toată viața înainte, necăsătorită și nu suferea de alte boli. Singurul viciu al ei era că avea încredere în prea multă lume și nu se proteja cum ne protejăm noi, cu măști și dezinfectant. Se spăla pe mâini și era o persoană curată. Virusul nu a iertat-o.
Nici nu am putut să îmi iau rămas bun de la ea. Înmormântarea a avut loc pe repede înainte și cum nu era din Constanța, nu am avut cum să ajung. Dar, problema e alta. Acum simt că mă sufoc. Îmi e teamă să nu ajung acasă la mama mea de aproape 72 de ani și să o infectez.
Mă sufoc cu gândul că aș pierde-o oricând și nu pot să fac nimic mai mult decât omenește să o salvez. Nu vreau să fiu responsabilă de moartea nimănui, iar cum din toamnă încep să se înmulțească factorii de răspândire, nu vreau să mă gândesc ce înseamnă asta pentru milioanele de persoane responsabile care poartă mască în interior, iar în momentul în care alții se cred mai presus decât medicina și refuză să îi protejeze pe cei din jur, îi pun, de fapt, în pericol.
Suntem tineri și sănătoși, dar cu toții știm o persoană în grupă de risc.
Nu vreau să mă mai sufoc cu temerile zilei de mâine. Îmi e dor să dansez în club, să mănânc la restaurant sau să merg săptămânal la cinematograf. Filmele sunt pasiunea mea, iar anul acesta am fost o singură dată la cinema. Este mult prea puțin.
Vreau să țip, înghesuită în primele rânduri, la un concert al trupei favorite. Vreau să simt atmosfera boemă a restaurantului preferat. Vreau să ne bucurăm de viață, așa cum merită ea trăită.
 

Ti-a placut articolul?

Comentarii