Tabloul „Caii lui Sân Toader” la Muzeul de Artă Populară Constanța

 

• În imagine, motive zoomorfe (cai afrontați), redați pe un ștergar din Dobrogea (loc. Gârliciu, jud. Constanța), clasat în categoria Tezaur, prin Ordinul nr. 2154/ 21.03.2014, poziția 44, emis de Ministerul Culturii.

Prima sâmbătă din Postul Mare îi este dedicată Sfântului Toader sau Teodor, sfânt care a trăit în timpul împăratului roman Domițian. El este sfântul care i-a sfătuit pe creștini să fiarbă grâu și să mănânce, pentru a nu cădea în capcana întinsă de împăratul Domițian, care voia să-i silească pe creștini să nu mai țină post spurcând apele cu sângele animalelor sacrificate în acest scop, transmite Muzeul de Artă Populară Constanța.

De atunci, în amintirea Sfântului Toader se fac colive, care se duc la biserică pentru a fi sfințite în prima sâmbătă a Postului Paștelui, obicei care se perpetuează de-a lungul întregului post, în fiecare sâmbătă. De aceea, din această zi, femeile încep „a purta sâmbetele” ducând la biserică, în fiecare sâmbătă, până la Paște, colivă pentru pomenirea morților din familie. Când aveau necaz pe o anumită persoană, unele femei o treceau pe pomelnicul morților și-i făceau și colivă, de unde și expresia „a-i purta sâmbetele”, folosită atunci când i se pune gând rău unei persoane.

În mitologia populară, Sân Toader este unul dintre păzitorii soarelui pe drumul pe care acesta îl face pe bolta cerească. Se spune că el are unul sau mai mulți cai.
Despre caii lui Sân Toader se zice că sunt flăcăi care și-au părăsit iubitele, pedepsiți să stea în lanțuri și să poarte cozi și copite de cai. Unii zic că unii sunt albi și alții negri, iar primii îi prigonesc neîncetat pe ceilalți, mușcându-i și bătându-i cu copitele.

Însă sfântul obișnuiește să umble pe un cal alb năzdrăvan, cu un corn în frunte, care nu mănâncă și nu bea nimic vreme de un an. Doar de ziua lui Sân Toader poate să bea și să pască, dar nu iarbă, ci numai păr de fată mare.

În ajunul zilei de Sân Toader au loc tot felul de practici magice, de purificare și cu rol apotropaic. Pentru ca să nu le fie păscut părul, fetele se spălau pe cap, încă din ajun sau dis-de-dimineață cu oman. În acest fel părul le creștea repede, lung și frumos, de unde și incantația „Toadere/ Sân Toadere/ Dă codița fetelor/ Cât cozile iepelor”. Nu doar fetele se spălau cu oman pe cap, ci toți ai casei, pentru a nu li se încurca părul.

Cei care nu doreau să fie „călcați” de Caii lui Sân Toader, trebuia să respecte ziua sfântului prin nelucrare încă din ajun. De aceea, în aceste zile nu se torcea, nu se cosea și nu se făcea leșie. De asemenea, bărbații evitau să macine la moară și să lucreze în aceste zile cu securea sau cu cuțitul, pentru a nu fi legați de Sân Toader cu lanțurile de fier.

În imagine, motive zoomorfe (cai afrontați), redați pe un ștergar din Dobrogea (loc. Gârliciu, jud. Constanța), clasat în categoria Tezaur, prin Ordinul nr. 2154/ 21.03.2014, poziția 44, emis de Ministerul Culturii, a încheiat sursa citată.


Citește și:
Teatrul Căluțul de Mare Constanța aduce omagiu lui Nichita Stănescu într-un moment artistic special