Romel Stanciugel, un aparator "trufas" al statutului actorului

La editia din 1971 a Festivalului National de Poezie Eminescu a fost premiat pentru recitalul "Eminescu, dragoste si durere de dragoste"

De la trecerea in nefiinta a actorului Romel Stanciugel s-au implinit, marti, 25 de ani. Actorul s-a nascut la 2 ianuarie 1936, la Vladaia, judetul Mehedinti si avea sa moara la Constanta, la numai 47 de ani. Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica I L Caragiale Bucuresti, actorul si-a facut debutul la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani, unde a jucat timp de doua stagiuni roluri principale in "Pygmalion", de Shaw-Higgins, "Femeia indaratnica", de William Shakespeare-Petruchio, "O scrisoare pierduta", de Ion Luca Caragiale. In 1961 a devenit actor al Teatrului Dramatic. Timp de trei stagiuni a fost actor al Teatrului Liric Constanta continuand sa joace si la Teatrul Dramatic Constanta. A fost una dintre cele mai cele mai puternice individualitati artistice care s-au afirmat pe scena constanteana realizand personaje emblematice din dramaturgia nationala si universala, in tonalitati si variante de nuante care l-au facut unic si de neuitat. Inteligenta scenica, dublata de un fizic placut-blond cu ochii albastri-o prestanta scenica iesita din comun, eleganta a miscarilor, un glas, melodic cu resurse mari si surprinzatoare si o desavarsita stapanire a tehnicii vorbirii l-au ajutat sa dea viata unor personaje stralucite. Desi in teatru, mai mult decat in cinematograf, se realizeaza foarte greu rolurile de gemeni, Romel Stanciugel a creat in doua spectacole doua perechi de gemeni memorabile, in "Invitatie la castel", de Jean Anouilh (Horace-Frederic) si "Puricele in ureche", de Georges Feydeau (Chandebise-Poche). Talentul sau s-a reflectat in modul in care a stiut sa faca din rolurile episodice adevarate bijuterii, astfel incat in momentul aparitiei pe scena reusea sa umbreasca totul in jur.

Admirator al artelor

Sensibilitatea artistica a lui Romel Stanciugel era exprimata si prin interesul pe care l-a manifestat pentru poezie, fiind un recitator neintrecut cu un simt special al nuantarii. La Festivalul National de Poezie Eminescu, editia 1971, a fost premiat pentru recitalul "Eminescu, dragoste si durere de dragoste". A realizat cu talent, regia spectacolelor "Soacra cu trei nurori" impreuna cu Emil Sassu, "Mobila si durere", "Comedie de moda veche" si "Intre etaje". Mereu la zi cu informatiile de teatru, carte si film, Romel Stanciugel manifesta un mare interes si dovedea calitati pentru muzica. La Teatrul Liric Constanta a jucat in "My fair lady", " Soarele Londrei", "Nimfa litoralului" sau in "Logodnicul din luna". "Era o persoana care spunea cu franchete si chiar cu duritate, oricui, orice gandea. Avea, in sensul cel mai nobil, o extraordinara trufie a vocatiei, care il determina sa ia atitudine, ori de cate ori se aducea atingere statutului nobil al actorului". Asa si-l aminteste secretarul literar al teatrului, Anaid Tavitian pe marele actor disparut prea devreme.

Scris de: {autor}Mirela STINGA{/autor}