„Nu natalitatea e totul!”. Lecția lui Cezar Petrescu pentru Europa de azi

În Europa secolului XXI, unul dintre subiectele intens discutate, ajuns chiar să fie declarat o „criză continentală”, este scăderea natalității. Mai multe țări – între care Polonia, Italia, Ungaria, Franța, și nu numai – au adoptat diverse mecanisme economice pentru stimularea natalității, fie prin procedee fiscale (reduceri de impozite, scutiri sau excepții de la taxare), fie prin acordarea de proprietăți sau terenuri tinerelor familii.

La 5 ianuarie 1949, în ziarul Adevărul, Cezar Petrescu aborda aceeași problemă pe care o regăsim și astăzi, discutată încă din anul 1923. Concluzia scriitorului era limpede: reducerea problemei natalității la o simplă chestiune de aritmetică este o eroare. Mai mulți copii nu înseamnă, automat, un viitor mai sigur.

Scriitorul pornește de la un episod petrecut în toamna anului 1923, la o sesiune a Societății Națiunilor, desfășurată pe malul lacului Leman. Giuseppe Motta, președintele delegației elvețiene, vorbea despre „problema natalității alarmantă pentru Europa”, oferindu-se drept exemplu pe sine: „vrednic părinte a unsprezece copii”.

Discursul său este însă întrerupt de Jam Saheb, Maharajahul Nawanagarului, care anunță, cu o dezarmantă nonșalanță:


„Și ce-i cu asta? Păi ce, eu n-am o sută zece? O sută zece băieți, că de fete nu mai țin nicio socoteală!”

Replica provoacă o reacție neașteptată și, după cum notează Cezar Petrescu, „bietul Motta a rămas mot à mot”, fiind nevoit să renunțe la concluziile pregătite de acasă. Dincolo însă de anecdotă, autorul construiește un argument despre sensul real al natalității.

La distanță de „un sfert de veac”, Cezar Petrescu se întreabă ce s-o fi ales de cei o sută zece fii ai maharajahului și de cei unsprezece copii ai politicianului elvețian. Răspunsul nu este greu de intuit, spune autorul, dacă ținem seama de „calculul probabilităților”.


Copiii lui Motta s-au integrat, probabil, „în anonimatul carierelor libere” ale unei societăți stabile, în timp ce descendenții maharajahului au fost expuși intrigilor și violențelor specifice autocrațiilor asiatice, unde „vizirul picura oarecare ingrediente mortale în gingirlia sultanului”.

Din acest contrast, Cezar Petrescu desprinde ideea centrală a textului său:

„Nu natalitatea e totul!”

Mai mult, avertizează el, simplul apel la instinctul biologic nu rezolvă nimic:


„Nu numai apelul la satisfacerea instinctivului genezic, întru continuarea speciei, cu drapelul patriei la căpătâiul patului conjugal!”

Spre deosebire de lumea animală, unde instinctul este suficient pentru perpetuarea vieții, omul are o responsabilitate suplimentară. „Dintre toate făpturile, singur omul e capabil să pregătească și să garanteze climatul în care își vor duce viața progeniturile”, subliniază autorul. Iar acest climat nu este biologic, ci „social și economic”.

Cezar Petrescu explică faptul că, pe măsură ce urcăm scara biologică, problema genezei se complică. Dacă insectele sau animalele își pot asigura urmașii prin instinct și hrană imediată, pentru om perioada de dependență se prelungește pe ani întregi. Educația, școala, formarea profesională și integrarea socială devin esențiale.

„Pregătirea omului, a puiului de om, implică o mult mai laborioasă achiziție a unor altfel de arme, pentru altfel de luptă a existenței.”

În lipsa acestui cadru, avertizează scriitorul, natalitatea devine un gest mecanic, lipsit de sens social:

„Fără această veghe, a crea un prielnic climat social progeniturii, nu înseamnă că înmulțindu-te ai contribuit la problema natalității.”

 Într-o epocă în care politicile demografice se concentrează pe stimulente financiare, mesajul lui Cezar Petrescu este limpede: natalitatea nu poate fi separată de educație, siguranță și perspective reale de viață.

Altfel, așa cum demonstra ironic episodul de la Geneva, cifrele pot impresiona, dar nu pot construi un viitor.


Sursă: Arcanum, Adevărul, ianuarie 1949 (Anul 62, nr. 17355-17377), 1949-01-05 / nr. 17356.

Citește și: Cezar Petrescu - Unul dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut