În urmă cu 148 de ani Recordurile celei mai mari expoziții de artă plastică și sculptură organizată vreodată în România

Înființată în luna iunie a anului 1872, organizația cultural-artistică Societatea Amicilor Bellelor-Arte reușea, un an mai târziu, o performanță neegalată până atunci în România.
 
Justificată de faptul că expozițiile artiștilor în viață care se organizau la București erau departe de a aduce rezultatele scontate, câțiva pictori - Theodor Aman, Gheorghe Tattarescu, Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Dimitrie I. Berindei, Nicolae Grigorescu și Constantin I. Stăncescu, grupați în jurul unui nucleu de intelectuali fondatori ai Societății Filarmonica, ai Societății pentru Învățământul popular sau Ateneul Român, au preluat inițiativa și au pus bazele Societății Amicilor Bellelor-Arte, care avea să organizeze trei expoziții în anii 1873, 1874 și 1876.
Activitatea societății s-a derulat până în anul 1884. La scurt timp după destrămarea ei, o nouă societate a luat ființă - Cercul artistic literar Intim Club.
 
Cea mai importantă expoziție organizată de Societatea Amicilor Bellelor-Arte a fost, însă, cea din anul 1873, care prin amploarea ei a depășit, prin numărul expozanților și cel al lucrărilor de artă plastică, toate expozițiile oficiale organizate vreodată în România.
 
Cum societatea a fost înființată în luna iunie 1872, comitetul de conducere și-a impus ca obiectiv deschiderea unei expoziții în data de 1 octombrie 1872. Expoziția, din motive obiective, nu s-a putut deschide în luna octombrie așa cum s-a planificat.
 
Expoziția Societății Amicilor Bellelor-Arte a avut loc în perioada 1 ianuarie - 22 februarie 1873. Ea a avut loc la Hotelul Herdan, edificat în anul 1871 după proiectul arhitectului Alexandru Orăscu la intersecția Podului Mogoșoaiei (astăzi Calea Victoriei) cu Bulevardul Elisabeta, care a pus la dispoziția manifestării zece săli în loc de trei așa cum au dorit inițial organizatorii.
 
O expoziție care i-a schimbat viața lui Ion Andreescu...
Atenția, admirația și simpatia publicului vizitator au fost atrase exclusiv de cele 146 de lucrări pe care le-a expus Nicolae Grigorescu. Ceilalți artiști, deși aparțineau stilului academist, au făcut o impresie onorabilă, deoarece, spre deosebire de lucrările cu care au concurat la precedentele Expoziții ale artiștilor în viață, multe și de o calitate discutabilă, la această manifestare au venit cu selecții dintre cele mai reușite. Pentru publicul bucureștean, noutatea expoziției a constituit-o tematica peisajului ca parte constitutivă a operei lui Nicolae Grigorescu. Până în acest an, peisajul era abordat de către pictorii locali din România doar ca fundal al compozițiilor de gen sau istorice. Peisajul mai apărea și în copiile de școală pe care elevii le făceau după artiștii străini sau în acuarelele ce aveau doar caracter documentar. Numeroasele pânze cu peisaje expuse de Nicolae Grigorescu, fără a avea o anecdotică specifică și fără a fi necesară o decodificare a unui mesaj, erau destinate hedonismului și liniștii sufletești. Ca urmare, ele au cucerit publicul. Din acest moment, crucial pentru Grigorescu, peisagistica a devenit preferata amatorilor și colecționarilor de artă, aceasta fiind din ce în ce mai prezentă la toate manifestările artistice ulterioare. Este binecunoscut efectul pe care Expoziția Societății Amicilor Bellelor-Arte din anul 1873 l-a avut asupra lui Ion Andreescu, cel care a vizitat și el expoziția de la Hotelul Herdan. Se știe că în acest moment Andreescu a decis să se consacre picturii.
 
...Iar lui Nicolae Grigorescu triumful și consacrarea
În cele aproape două luni cât a durat, această expoziție a avut un număr impresionant de vizitatori pentru acele timpuri. Au fost peste 5.500 de persoane care au călcat pragul Hotelului Herdan, din cei circa 220.000 de bucureșteni care trăiau pe atunci în capitală. La închiderea expoziției, statul a achiziționat două picturi realizate de Nicolae Grigorescu, intitulate Natură moartă (rațe) și Un soldat veteran, cunoscut astăzi ca Paznicul de la Chailly. S-au organizat trei licitații în care s-au vândut unele lucrări care au fost expuse, obținându-se astfel o sumă considerabilă pentru acele timpuri în valoare de 24.277 lei, din care doar Nicolae Grigorescu a obținut 17.067 lei.
 
La momentul expoziției societății din anul 1873, voga artistului Gheorghe Tattarescu, care se afla de ceva vreme pe un trend ascendent, a fost estompată de Nicolae Grigorescu și practic eliminată din primul plan al interesului amatorilor de artă. Principalul concurent al lui Grigorescu era fără nicio umbră de îndoială - Theodor Aman. După Expoziția Societății din anul 1873, Aman s-a abținut să mai expună la manifestările publice ale societății din anul 1874 și 1876 și nici la Expoziția artiștilor în viață din anul 1874, deși el a fost în continuare președintele acesteia. Expoziția Societății Amicilor Bellelor-Arte din 1873 a fost un succes din aproape toate punctele de vedere. Ea a asigurat triumful lui Nicolae Grigorescu. Din acest moment el a fost apreciat drept cel dintâi pictor al țării, fără rival în rândul confraților.
 
Atenția, admirația și simpatia publicului vizitator au fost atrase exclusiv de lucrările pe care le-a expus Nicolae Grigorescu. Acesta a participat după unii istorici cu peste 100 de tablouri, iar după alții cu 146.
 
Datorită publicității în presa acelor vremuri, s-au strâns peste 1.000 de exponate. Din cauza numărului mare de lucrări de artă plastică care s-au adunat, acestea au umplut șase săli din cele zece, ele fiind dispuse înghesuit, pe mai multe rânduri, de la podea până la tavan. Acest fel de panotare nu era unul inedit deoarece în galeriile din străinătate se obișnuia o astfel de aranjare. Se puteau vedea astfel, lângă operele artiștilor străini ca Emil Volkers sau Amedeo Preziosi, lucrările lui Theodor Aman, Constantin I. Stăncescu, Nicolae Grigorescu, Alexandru Fotino, Mihail Ștefănescu, Emil Crețulescu, Carol Popp de Szathmari, Gheorghe Tattarescu, Constantin Lecca, C. Georgescu, Grigore C. Cantacuzino membru în juriul expozițiilor și pictor amator, precum și o mulțime de opere atribuite marilor maeștri ca Van Dyck, Breugel, Salvator Rosa, Albrecht Dürer și mulți alții. Cele din urmă exponate erau de fapt niște copii de factură târzie care se impuneau nu neapărat prin calități, ci prin atribuirea lor unor mari artiști.
 
S-au vândut 4.980 de bilete, membrii societății și elevii unor școli de arte având accesul gratuit. Într-un comentariu extins al expoziției, Ulysse de Marsillac a remarcat fluxul important al publicului care a dus la aglomerarea de trăsuri din fața Hotelului Herdan. Atent la toate evenimentele artistice ale timpului, Marsillac a explicat toate beneficiile care decurg din astfel de manifestări.
 
Ca urmare a succesului, societatea a organizat licitații pentru vânzarea de lucrări realizate de Nicolae Grigorescu în zilele de 15, 18 și 22 februarie.
De asemenea, a organizat un ciclu de conferințe cu tematici despre artă la Ateneul Român, a făcut un proiect de publicare a unui album cu fotografii ale operelor expuse, a redactat textele la statuia lui Mihai Viteazul și asupra elementelor machetei, s-a ocupat pentru transportarea craniului lui Mihai Viteazul de la Mănăstirea Dealu la Curtea de Argeș. O dată cu începutul anului 1874, societatea și-a propus să organizeze o nouă manifestare artistică.
 
Pentru a marca evenimentul organizat de Societatea Amicilor Bellelor-Arte, organizatorii au publicat un Catalog ce figurează la Esposițiunea Publică din 1873. Catalogul conținea 40 de planșe cu reproducerile celor mai bune obiecte și picturi care au fost expuse pe simezele de la Herdan.
 
Conform programului, manifestarea trebuia să se închidă în ziua de 15 februarie 1873. Datorită succesului pe care l-a înregistrat, ea a fost prelungită până în data de 22 februarie. Galeria putea fi vizitată în fiecare zi între orele 11 - 16 și biletul de intrare costa 1 leu.
 
Sursa text: wikipedia.org
 
Citește și:

D O I N A