Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
06:26 18 11 2018 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

#citeşteDobrogea Un alt manifest al lui Pariano. „Bătrânii noştri aveau un cântec - «Toată noaptea bat la poartă şi tu dormi, dormire-ai moartă!»“. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

ro

24 Oct, 2018 00:00 1189 Marime text
„Veste Bună. Românii emigrează din Dobrogea. Era de aşteptat” este un alt articol-manifest al lui Constantin Pariano care trebuie adus în faţa cititorilor.
 
Descoperim în sumarul revistei Societăţii Culturale Dobrogene, în numărul 1 al anului II, 1921, din ianuarie-martie, al „Analelor Dobrogei“ (serie veche), la pagina 99/97, un al treilea articol-manifest al celebrului C. Pariano, care ne vorbeşte despre aşezările dobrogene, despre satele care, uşor, uşor, sunt abandonate şi despre „suferinţele” celor din Dobrogea.
 

 
Despre Constantin Pariano ştim că s-a născut la 20 septembrie 1846, în comuna Comişani din Dâmboviţa, într-o familie de mari proprietari şi agricultori, greci din insula Paros. Cursurile primare şi secundare le-a urmat în ţară „cu râvna unei firi studioase şi precoce“. În 1893 s-a stabilit în Dobrogea, la Hasancea (azi, Valu lui Traian, judeţul Constanţa), cumpărând o moşie de 2000 ha. Avea moşie şi la Omurcea şi Mahometcea, unde a întemeiat cele mai frumoase gospodării din Dobrogea. În Constanţa, Constantin Pariano şi-a ridicat o casă, cunoscută şi azi sub numele de Casa Pariano, care găzduieşte în prezent Muzeul de Sculptură „Ion Jalea“.
 
În articolul de faţă, Constantin Pariano face referire la situaţia de la 1800 a oamenilor de la sat şi nu numai. Deşi mulţi dintre ei fuseseră la război, totuşi, conducerea de la acea vreme era mai puţin preocupată de soarta omului simplu din Dobrogea.

Pasaje din manifestul lui Pariano

„Dela 1884 şi până în anii trecuţi am tot îndemnat, în cercul cunoştinţelor mele, pe Românii de dincolo să se aşeze în Dobrogea. Astăzi, când văd cum din toate satele Românii pleacă, vânzându-şi pământurile pe nimic la cei cari i-au jefuit şi s’au amnestiat, regret ceea ce am făcut.
 
Veşnic s’a spus şi s’a scris despre împilările Dobrogenilor, dar nimeni nu s’a sinchisit de suferinţele lor. I-au tratat toţi ca pe carne de tun în răsboiu şi ca pe nişte vite de rentă, bune numai să îngraşe punga statului şi a cerchejilor lui, până ce, în sfârşit, i-au silit să-şi ia lumea în cap acum, la bătrâneţe, numai cu zdrenţele de pe dânşii, după patru zeci de ani de muncă şi de chinuri!”
 
Oamenii trecuţi prin multe greutăţi ar fi trebuit să îşi refacă vieţile, însă le erau puse piedici la tot pasul. Revenirea după război s-a făcut destul de anevoios, astfel că veteranii nu aveau un loc al lor şi, fiind presaţi de conjunctură, încercau să îşi reînceapă viaţa în locuri străine lor şi familiilor acestora, în timp ce străinii bogaţi ocupau locurile de drept ale celor care şi-au dedicat viaţa Dobrogei şi ţării.
 
„Singura speranţă, ce mai rămăsese locuitorilor, ca să-şi refacă cel puţin primele mijloace de muncă, erau despăgubirile de răsboiu; dar şi dânsele au fost aranjate astfel, ca tot în punga comisiunilor şi a slujbaşilor să rămână, în formă de diurne, lefuri şi învârteli.
 
Şi să se noteze bine că populaţiunea de aci, care înainte de răsboiu era în majoritatea ei de Români, prin pieirea nemăsurată a acestora în răsboiu, prin stingerea lor de foame şi de frig în pribegie şi prin devastările nedespăgubite, - a rămas trăind de azi pe mâine, pe când străinii, de toate naţionalităţile, îmbogăţiţi în răsboiu şi strâns uniţi între dânşii, dictează astăzi voinţa lor în acele sate, unde numărul Românilor este mic şi la nevoi, plătesc indulgenţa autorităţilor. Şi atunci, ce e de mirat în emigrarea Românilor, desperaţi de atâtea urgii grămădite pe capul lor, pe care nu le mai pot suporta”.
 
Însă „Ce trebuie să fie în toată Dobrogea?“: o reîntoarcere a celor care, prigoniţi fiind, au de fapt drept deplin aici. Iar această zonă avea o disperată nevoie de refacere, a teritoriului, a oamenilor, a forţei de muncă, a culturii şi tradiţiilor dobrogene.
 
„Bătrânii noştri aveau un cântec: «Toată noaptea bat la poartă şi tu dormi, dormire-ai moartă !» Ţipăm, strigăm, spunem şi scrim de ani de zile, doar am putea deştepta pe adormiţi şi ei tot dorm somnul de moarte. Ei nu mai aud, nu mai văd: nici că pământul, rămas pârloage, nu-l va mai putea hrăni, şi nici că jumătate din Românii, ce erau în Dobrogea, au emigrat şi emigrează blestemându-l, pe când streinii se încolţesc şi pun stăpânire pe sol, prin indulgenţa autorităţilor, prin mită şi artificii. Ni se tot vorbeşte de refacere şi noi desfacere vedem. Colonizare spun să facă şi nu mai ştiu ce gândesc locuitorii provinciilor alipite, despre administraţia ce o avem. Români să fie? Streini sunt? Ce pot fi aceşti oameni şi unde vor să ne ducă?”.     

Puteţi accesa varianta integrală a numărului 1 din anul 2 (1921) al Analelor Dobrogei AICI.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informaţiile publicate pe site de către ZIUA DE CONSTANŢA (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informaţii, fotografii, fişiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispoziţiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice şi Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA DE CONSTANŢA sau, după caz, furnizorii săi de informaţii.


b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afişarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului site-ului, cu excepţia afişării pe ecranul unui computer personal şi imprimarea sau descărcarea, în scop personal şi necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanţa.

Cotidianul ZIUA de Constanţa şi-a depăşit statutul publicistic, angajându-se într-un amplu demers de restituire a istoriei Dobrogei şi a personalităţilor sale marcante. În Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa, puteţi să descărcaţi în format electronic revista „Analele Dobrogei“ - serie veche, izvor de aur pentru cunoaşterea istoriei locale
 
Citeşte şi:
 
#citeșteDobrogea „Lampa vie nu este periculoasă, nu ia foc, nu face explozie, căci lumina ei este «rece»“. Prof. O. Mironescu, despre „lumina vie“ și semnificațiile ei

Ti-a placut articolul?

Comentarii