9 aprilie la Constanța de-a lungul timpului Povestea alabastronului

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Calendarul istoric „Astăzi la Constanța” vă invită să pășiți în universul fascinant al sticlei antice și să descoperiți povestea unui obiect aparent mic și fragil, dar care poartă în el mărturii vechi de milenii. Fila zilei de 9 aprilie este dedicată alabastronului – un vas mic, folosit în antichitate pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor parfumate, exponent al rafinamentului anticilor.
 
Prezența obiectelor și a vaselor de sticlă în straturile de istorie indică „locul important pe care-l ocupa în viața de zi cu zi a antichității sticla, acest material cu calități deosebite, de transparență și fragilitate unică”, a punctat Mihai Bucovală în lucrarea de referință „Vase antice de sticlă la Tomis” (1968). Mai mult, „prin studierea acestor obiecte (…) ne putem da seama de volumul important al cunoștințelor tehnice pe care le posedau cei vechi în domenii variate de producție socială și, desigur, de nivelul remarcabil la care ajunsese acest domeniu meșteșugăresc, al fabricării sticlei, în antichitate”, a continuat reputatul istoric.
 

Despre începuturile prelucrării sticlei, tot Mihai Bucovală nota: „Printre puținele mărturii care au înfruntat vitregia timpului, ajungând până la noi, se înscrie relatarea lui Pliniu cel Bătrân, care atribuie inventarea sticlei, în mod întâmplător, unor corăbieri fenicieni – negustori de sodă – constrânși să-și pregătească masa pe o plajă pustie. Făcând focul pe nisip, reacția dintre acesta și bolovanii de sodă naturală aduși de pe corabie pentru a sprijini vasele puse la fiert, a avut ca rezultat prima bucată de sticlă din lume! Relatarea este frumoasă, dar pe drept cuvânt specialiștii sunt unanimi în a socoti pasajul respectiv drept rodul unei fantezii”.
 
Industria vitrică își are originea în ultima etapă a epocii Bronzului târziu, în Mesopotamia, consideră specialiștii, și s-a bucurat de popularitate de la bun început. „Sticla colorată a fost considerată drept un substitut artificial al pietrelor prețioase, în special lapis lazuli. De altfel, până la începutul epocii romane, sticla a fost asociată – datorită proprietăților sale remarcabile – pietrelor prețioase și semi-prețioase, după cum apare și în texte antice.”, scrie Sever-Petru Boțan în volumul „Vase de sticlă în spațiul dintre Carpați și Prut (secolele II a. Chr. – II p. Chr.)” (2015). Inițial considerate produse „de lux”, vasele de sticlă, „rod al măiestriei și creativității în domeniul tehnologic” au pătruns relativ repede în cadrul veselei de uz cotidian.
 
Înainte de inventarea suflării sticlei, meșterii antici realizau vasele prin mai multe procedee tehnice: modelarea pe miez de nisip sau pe verigă metalică, tăierea și prelucrarea la rece și altele. Cea mai răspândită dintre aceste metode a fost formarea pe miez de nisip (core-formed glass), utilizată și în cazul realizării vaselor alabastron.

 
Inițial, aceste vase erau realizate din alabastru, o piatră moale, de unde provine și numele lor, însă în timp au fost confecționate și din ceramică sau sticlă. Tehnica modelării pe miez de nisip presupunea realizarea unui miez din nisip și argilă, fixat pe o tijă, peste care era aplicată sticla topită, înfășurată sau modelată direct. Vasul era apoi încălzit și rotit pentru a obține forma dorită, iar ulterior erau adăugate detalii precum gura, toartele sau fire decorative. Miezul de nisip era îndepărtat după răcire și rămânea interiorul gol. Vasele astfel obținute aveau, de regulă, dimensiuni mici, pereți groși și decoruri în zigzag sau spirală, în culori intense, fiind folosite în special pentru păstrarea parfumurilor.
 
Un astfel de vas se află în colecția Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Descoperit la Vadu, la aproximativ 10 kilometri de Histria, alabastronul este un vas de mici dimensiuni, din sticlă groasă, cu aspect mat, având o lungime de aproximativ 12 centimetri. Exponatul prezintă urme de deteriorare în partea inferioară și la buză, iar una dintre toarte este spartă. Corpul vasului este decorat cu linii în zigzag, realizate în galben și verde, iar toartele mici sunt aplicate ușor asimetric. Piesa este datată în secolele VI – IV î. Hr. Este un exemplar unic, printre cele mai vechi din colecția muzeului, după cum sublinia Mihai Bucovală „aparținând seriei de balsamarii alexandrine și mediteraneene, abundente în tot bazinul Mării Mediterane încă de la sfârșitul secolului VII î.e.n”. Provine din import, cel mai probabil din Alexandria.
 
Reclama zilei: A sosit untură de pește proaspătă veritabilă de morun, calitate garantată, importațiune directă din Norvegia la Drogueria Medicinală Al. I. Heidenbusch, strada Carol (sub Hotelul Regal)
 
Citește și:
8 aprilie la Constanța de-a lungul timpului Pandantivul care ocrotea copiii în Antichitate