19 februarie la Constanța de-a lungul timpului Date din Raportul Comisiunei Comunale privind vânzarea de locuințe

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Astăzi, facem o incursiune cu 131 de ani în urmă, când ziarul „Constanța” publica un raport privind vânzarea de locuințe, document care a stabilit regulile clare după care urma să se ghideze acțiunea de împroprietărire.
 
Context
 

În 1895, primarul orașului era Mihail Coiciu, aflat la cel de al treilea său mandat (aprilie 1892-iunie 1897). Acest edil a fost responsabil de extinderea localității prin crearea de noi cartiere, unul dintre acestea purtându-i și astăzi numele, Coiciu. Pentru construirea noilor suburbii era nevoie de distribuirea unor noi locuri de casă, iar Consiliul Comunal (Constanța era atunci comună urbană – reședință de județ) a demarat imediat acțiunile administrative pentru rezolvarea acestei probleme.
 
Iată ce scria ziarul „Constanța”:
„Parcelele de dat să fie clasificate în două sau trei părți. O parte va servi pentru așezarea românilor și celelalte două pentru cetățenii români de alte naționalități. Locul, întinderea, numărul loturilor și suprafeța fiecărui lot se vor determina de administrația comunală după un tabel ce se va  forma în proporțiune cu numărul cererilor și pe baza petițiunilor date. Întinderea fiecărui lot să fie de cca 300 mp, după cum comportă situația careului, administrația comunală având facultatea de a subdiviza lotul tip în două părți egale, precum și de a da două loturi alăturate unei singure persoane, după cum va fi numărul cererilor și al celor în drept a lua pământ, și avându-se în vedere starea socială a petiționarului”.
 

Prețul fixat de administrație pentru viitoarele terenuri de casă era de 1 leu mp, indiferent de întinderea și poziția lotului. Noii proprietari erau obligați să achite la cumpărare 20% din prețul total, iar restul urma să fie plătit în opt rate egale trimestriale, fiecare rată fiind plătită la începutul trimestrului. O cauză foarte clară stipulată de la bun început: cine nu plătea la timp, pierdea dreptul de proprietate, precum și ratele deja achitate.
 
Se mai prevedeau în raport următoarele:
„Distribuțiunea loturilor la cumpărători să se facă prin (tragere la) sorți, între diferiții membri ai fiecărui grup de loturi… Termenul pentru (construcția de) clădire se fixează la trei ani, după expirarea căruia locul neclădit reintră în stăpânirea comunei, fără nicio despăgubire către cumpărător. Numai după complecta achitare, după clădire și expirarea unui termen de trei ani, locul poate fi înstrăinat către un alt cetățean, cu aceleași drepturi ca și vânzătorul și numai cu aprobarea specială a primarului orașului, fără de care vânzarea nu e valabilă.”
 
La formarea tabelului cu cei admiși să cumpere loturi pentru ambele cartiere ce aveau să răsară, urmau să aibă întâietate locuitorii majori deja rezidenți în oraș, familiști și văduve cu copii, care nu dețineau proprietate pe raza urbei. Abia după aceștia venea rândul locuitorilor majori din restul Dobrogei, care doreau să se stabilească efectiv în oraș. Evident, pământul se dădea doar românilor și celor cu cetățenie română, așa cum prevedeau, la acea vreme, legile speciale care guvernau Dobrogea.
 
Documentul sus-citat ne ajută astăzi să înțelegem modul în care orașul s-a extins începând cu acel sfârșit de veac al XIX-lea. Constanța atrăgea deja multe familii dornice să trăiască în marele port al României, într-o Dobroge ce avea să se lege, chiar în acel an 1895, cu restul țării, prin Podul Carol I de la Cernavodă.
 

Reclama zilei – Atențiune! În fostul local Macedonia s-a deschis renumitul Varieteu CASTELUL CU FLORI. Localul a fost frumos amenajat și luxos mobilat. Au fost angajați cu mari sacrificii artiști și artiste din cele mai renumite. Cele mai alese debuturi. În fiecare seară, program nou – Bufet bine asortat – Vinuri dintre cele mai renumite. Muzică clasică – Prețuri moderate. Vizitați și vă veți convinge! (ziarul Marea Neagră, 1924).
 
Citește și:
18 februarie la Constanța de-a lungul timpului Comorile descoperite la Pontul Euxin