12 mai la Constanța de-a lungul timpului Spiritele strămoșilor – Zeii Mani

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a demarat de la data de 1 ianuarie 2026 proiectul „Astăzi la Constanța – 365 de file din istoria orașului”.
 
Așa cum au precizat reprezentanții instituției, fiecare zi a anului va fi un prilej de întâlnire cu fragmente din istoria Constanței și a Dobrogei: evenimente semnificative, personalități marcante, fapte cotidiene consemnate în presa vremii, descoperiri arheologice sau piese de patrimoniu care spun, discret dar convingător, povestea trecutului local. Accentul va cădea în special pe perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al Doilea Război Mondial, o epocă de transformări profunde pentru Constanța, de la oraș-port la poarta maritimă a României moderne. Totuși, nici alte epoci nu vor fi neglijate, pentru că istoria acestui ținut se întinde pe un arc de timp impresionant, din preistorie până în contemporaneitate.
 
Astăzi continuăm calendarul istoric cu prezentarea unor noi aspecte ale credințelor religioase antice. Cui se rugau locuitorii Tomisului în urmă cu două milenii? Ce zei le protejau casa și familia? Cui cereau ajutor atunci când întâmpinau probleme în viața de zi cu zi? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care MINAC a încercat să găsească răspunsul.
 
O categorie specială de divinități adorate pe atunci era cea a spiritelor nenumite ale strămoșilor, cărora li se închinau, cu precădere în secolele I-III d.H., cei mai mulți dintre locuitorii anticului Tomis. Este vorba despre Di Manes, Zeii Mani, protagoniștii unui cult personal și domestic, originari din vechea religie romană tradițională. Ei reprezentau spirite protectoare, suflete ale străbunilor, umbre ale morților din neam.
 

Numele lor provine din adjectivul latin arhaic manus, care se traduce prin „bun”. Romanii credeau că, după moarte, sufletele celor decedați se pot transforma în spirite bune și protectoare, precum Zeii Mani, larii sau penații, ori în spirite demonice, precum lemurii (sau larvae).
 
Pe multe dintre monumentele funerare antice descoperite în Dobrogea, inscripțiile încep cu două litere majuscule, D și M. Aceste reprezintă abrevierea dedicației Dis Manibus, indicând faptul că altarul respectiv era închinat Zeilor Mani, spirite familiare și binevoitoare ale strămoșilor, spre protecția eternă a celui dispărut.
 
Tomisul veacurilor I-III d.H. era o importantă urbe de provincie romană, unde s-au stabilit coloniști din imperiu, veterani și soldați ai legiunilor. Treptat, din dorința de a deveni cetățeni romani cu drepturi depline, se romanizează (în nume și mod de trai) și populația grecească, tracă sau getică băștinașă. Locuitorii orașului credeau că spiritele Manilor îi vor proteja pe lumea cealaltă, iar în acest sens există numeroase dovezi.

 
Astfel, un monument găsit în Peninsulă, poartă inscripția: „Zeilor Mani! Marcus Ulpius Longinus, fost decurion, veteran, consilier al tomitanilor, în viață fiind, și-a făcut monument, pentru sine și pentru soția sa Ulpia Aquilina, pe moșia sa” (ISM II, 180 (16)).
 
Din acest text aflăm că, în secolul II d.H., acest Longinus a fost ofițer de cavalerie (decurion al unei unități numită ala), foarte probabil Ala II Hispanorum et Aravacorum, care își avea sediul la Carsium (Hârșova). După satisfacerea stagiului militar, el s-a stabilit la Tomis, unde, în calitate de proprietar de moșie, a avansat până la funcția civilă și administrativă de Membru al Sfatului Tomisului (un fel de Consiliu Local de astăzi).
 
Pe un alt monument, provenit tot de la Tomis, dar descoperit la Cumpăna, întâlnim următoarea poveste scrisă în piatră: „Zeilor Mani! Lui… Aemilius, secretarul legatului legiunii a V Macedonica, care a servit în armată… de ani, 4 luni și 15 zile… Aemilius, fiul său, a ridicat acest monument” (ISM II, 184 (20)).
 
Aemilius a fost secretar al celui care conducea legiunea ( legatul de legiune) și după satisfacerea serviciului militar s-a așezat la Tomis, unde și-a întemeiat o familie. Fiul său, care poartă tot numele de Aemilius, îi dedică monumentul funerar și se roagă Zeilor Mani să îi protejeze, și pe lumea cealaltă, părintele decedat.
 

Un alt veteran al legiunii de la Troesmis se roagă pentru protecția acelorași zei mani: „….Dis Manibus! P. Valerius Pacatus a făcut serviciul militar în Legio V Macedonica, beneficiar consular duplicarius (n.a. cu soldă dublă) a trăit… (n.a. nu s-au păstrat cifrele) ani.” (ISM II, 193, (29))
 
Zeii Mani vegheau asupra tomitanilor atât în această lume, cât și în cea de dincolo, iar amintirea lor a rămas scrisă în piatră, supraviețuind până în zilele noastre…
 
Reclama zilei – Frumusețea și disparațiunea complectă a oricărei afecțiuni a pielei, puncte negre, roșiața feței, coșuri, pistruie, nu se poate obține decât prin întrebuințarea zilnică a renumitului Săpun Lapte de Crin de la Marea Fabrică Cal de Lemn. Se găsește la magazinul fraților Lascaridis și la Drogheria Medicinală Heldenbusch. (1906)
 
Citește și:
11 mai la Constanța de-a lungul timpului Cupa în formă de cap uman. Povestea unui artefact rar